Cristian Tonolla
Ma simt dezordonat, pliat pe langa viata
Cu capul prins in multe teoreme ametitoare
Atat de grele ca nu mai vad ce am in fata
De parca am pierdut un nu stiu ce, si doare
Ma uit in jur, nu recunosc pe nimeni,
De parca toata lumea e un bal mascat
Nu-i nici un OM, sunt numai oameni
Nu-i decat rau, tot binele-a plecat
Nici muza-mi nu mai vine cum venea
Speriata parca de profana aglomeratie
Cu-atata ura si ranchiuna-n tara mea
Cum, Dumnezeule, sa mai fim o natie
———————————————————————-
De mii de ani suntem o natiune
De mii de ani , o entitate , un popor
Te rog , iubite frate nu mai spune
Ca nu-i asa , caci timplele ma dor
Si ce-i cu pesimizmul asta frate
Cu-atata ura si ranchiuna-n tara ta
In loc sa ne mandrim cu libertatea
Noi asistam la baluri de dusmani mascati…
Si atunce , ce sa zicem noi basarabenii
De secole ce stam la margine de neam
In Chisinaul plin de teatre si de scene
Si cu actori mai mult slavoni , mai mult jidani?!.
Ce sa mai zicem noi fiind o tara
Cu saracia ei cutremurind un Univers
Sa ne spalam pe mani si sa lasam sa piara
De suflet bogatie si de vers…
Asa ca … resemneaza-te , pilat pe linga viata
Nu mai varsa atitea lacrimi peste mani
Fii pentru mine sprigin si povata
Sa ma mindresc ca sunt si eu roman…
