După ce a ţinut ostatică Alianţa timp îndelungat, se pare că liderul liberalilor a decis să se retragă de pe poziţiile fruntaşe, dar nu fără a pune anumite condiţii. Mihai Ghimpu vrea să se convingă că dintre toate scenariile posibile va rămâne în picioare anume acel care le convine. Din acest considerent, liderul PL cere numirea candidaturii pentru alegerile preşedintelui, deoarece stabilirea zilei alegerilor înainte de nominalizarea persoanei poate crea situaţii imprevizibile pentru liberali.

În primul rând, aceştia pot fi impuşi în termeni restrânşi să accepte o persoană total nepotrivită lor. Deşi, Ghimpu a lăsat să se înţeleagă că va accepta orice candidatură, nu este cert faptul că acesta se va ţine de cuvânt odată ce persoana vizată va contrasta puternic cu poziţia PL-ului. Oricine va veni la funcţia de preşedinte, acesta nu trebuie să enerveze liberalii prin viziuni, experienţă, dar în primul rând prin iniţiativele lansate.

O temere secundă care determină o doză mai mare de precauţie din partea liberalilor este probabilitatea unor alegeri anticipate, dacă socialiştii împreună cu altă forţă din AIE propun o candidatură şi prin asta deschid procedura de alegere. Cel mai degrabă, liberalii se vor opune nominalizării, aceasta însemnând că nu vor fi adunate voturile necesare. În consecinţă, anume ei vor fi cei care vor provoca alegerile anticipate şi vor fi comparaţi cu opoziţia comunistă, care a întreprins o serie de acţiuni pentru a pune capăt Alianţei pentru Integrare Europeană. Nicicând Ghimpu nu va admite ca numele lui să fie asociat cu demolarea AIE sau cu discreditarea conceptului de integrare europeană, care le-a permis liberalilor să apropie fără dificultate Republica Moldova de România.

Al treilea aspect ce trebuie avut în vedere este frica de alegeri anticipate pe care o au toţi cu excepţia comuniştilor. Chiar dacă, liberalii au o cotă parte stabilă din electorat, aceştia nu îşi pot asigura o deschidere largă din partea electoratului, care este supărat pe guvernare în întregime, inclusiv pe PL. Din acest punct de vedere, Ghimpu îşi doreşte alegerea preşedintelui, renunţând la funcţia de spicher, dar şi la privilegiul înaintării candidaturii, cu o singură condiţie – dezvăluirea iniţială a numelui eventualului preşedinte.

Este evident că, liberalii vor să se menţină în actualul legislativ, doar că în altă postură, deoarece coaliţia de guvernare va suferi modificări odată ce în prim plan vor păşi socialiştii lui Dodon. Intrarea în opoziţia va fi varianta optimă pentru ca liberalii să se îndepărteze de la liderii Alianţei, care au recurs la ajutorul ex-comuniştilor. Pe lângă faptul că îşi va asigura timp pentru a se disocia de Plahotniuc şi alte “scandaluri”, liberalii vor putea să se opună PLDM-ului, cu scopul atragerii electoratului de drepta al acestuia, totodată păstrându-şi loialitatea faţă de idealurile consfinţite de AIE-2.

Liberalii au nevoie de un nou suflu, de aceea, pentru ei soluţionarea problemei alegerii preşedintelui este semnificativă. Resursele şi aparatul administrativ deţinute de PLDM şi PDM, creditul de încredere în Filat din partea electoratului din străinătate şi a partenerilor externi, sunt circumstanţe pe care PL nu le poate evita sau ignora, de aceea, acesta va încerca să ocolească anticipatele. Astfel, opoziţia în cadrul AIE revizuită sau în afara acesteia le poate prinde bine liberalilor, având în vedere faptul că aceştia vor deveni un centru de atracţie pentru dreapta pro-română (şi unionistă).


Filed under: Mihai Ghimpu, moldova