Poezia lui Vieru a fost mereu prezentă în viața mea. Învățam cu tăticu ” Iese tata la balcon…” asta mi-o amintesc acum, el e știe încă pe toate
, am recitat la cenacluri literare din Vieru, am fost mereu mîndră că mămica are o carte cu autograful marelui poet. Deși nu mai este…azi mă declar mîndră că am respirat același aer, că am declarat dragostea de mamă, limbă, neam cu cuvintele sale și că mi-am cultivat dragostea de poezie cu ajutorul lui. Acum, la 77 de ani de nașterea lui, cînd ne-au rămas doar gîndurile sale, vă propun o secvență dintr-o emisune privită cîndva printre lacrimi
Copiii mei, atunci cînd o să decidă să apară, o să recite și ei din versurile lui Grigore Vieru, și sper să îl iubească la fel de mult și să fie și ei trecuți de același fior de mîndrie și admirație cînd îi vor regăsi versurile.