Planificam să scriu un articol toxic despre sărbătoare 
dar o să împroșc altă dată, cu o alt ocazie, poate într-o altă postare. Așa se face că tot ce a fost mai rău, a avut un contraechivalent, nu e calculabil, dar binele planează. Așa că -iubiți fraților, sau mai exact iubiți-vă, mult, și cu un dram de nebunie. Fără dubii, fără îndoieli, fără admisiuni de alternative, de orice gen și de orice natură. Fără jumătăți de măsură. Strigați ceia ce simțiți. Nu contează care va fi răspunsul, nu contează nici dacă acest răspuns o să vină sau nu, contează să nu iubiți egoist și în tacere. Uneori o să ajungeți jos, însă oricum o să vă ridicați,o să îndreptați frumușel sufletul șifonat și o să o luați de la capăt. Pentru că viața bate filmul, și eroi sunt mulți, cam șapte miliarde, se pare. Și există mereu o altă cale. Oferiți totul. Nu vă temeți să dați și nu îndrazniți să cereți. Pentru că cînd iubești pui sufletul la bătaie,și nu poate fi niciodata ceva sinalgamtic, dai, și poate primești, sau poate rămîi cu un debit de fericire. Nu căutați tipare, săriți peste noțiunea de normal și gustați din tot ce înseamnă un Noi pentru voi. Azi vă urez să puteți continua la nesfărșit senzația de zbor, să uitați de rutină, de reguli și să savurați fiecare clipă în care sunteți alături de cel drag. Vă urez ca omul la care vă gîndiți pînă vă deschideți ochii de dimineața să fie același pe care îl vedeți ciufulit după somn, si ca omul la care știți că o să vă gîndiți inevitabil înainte de somn, să fie ce,l în îmbrățișarea caruia adormiți. Să aveți mereu brațe care să vă cuprindă, ochi care să vă admire și umăr pe care să va odihniți durerile. În final-celor care se simt victimele nesimțitului de Cupidon să aibă cît mai devreme perioada de ”licurici” iar celora care au fost țintiți corect (ptiu pe voi, va mulțumesc că arătați că se poate) mereu, acum și peste 50 de ani fluturi în burtă și zîmbete prostești-îndrăgostite mereu lipite de obraji.
