Mersul nostru pe stradă e mereu unul încrezut, chiar dacă uneori nu ne dăm seama.
Uneori lucrurile vin pe neașteptate.
Uneori șansa vieții poate să cadă din cer, alteori poate trece pe lîngă tine – îți dă din ochi și e gata să-și continue drumul ei. Atunci noi trebuie să o prindem de mînă, să-i dăm de înțeles că suntem gata să ne asumăm riscul împreună cu ea și să nu-i permitem doar să treacă pe lîngă noi.
Iată am eu așa o dorință, oare întîmplătoare? Aș spune că e o dorință oarbă, aceea de a vedea Turnul Eiffel.
Oare toate imaginile din telefonul meu cu aceeași imagine a turnului sunt întîmplătoare?
Toate lucrurile au un rost, toți oamenii pe care îi cunoaștem, sau care urmează să-i cunoaștem au un rost, un sens în viața noastră, toate mărunțișurile pot fi șanse pe care uneori nu apucăm să le ținem de mînă.
Hai Paris așteaptă-mă!
