Ziarul Națiunea
BLESTEM DE SIBERII
Romeo Tarhon
Cum Dumnezeu poți fi un Dumnezeu de gheață?
Te-ai mâniat pe noi și te-ai schimbat la față
Trecându-ne prin morți …din criză grea în criză,
Pământul preschimbându-l sinistru în banchiză…
Cum Dumnezeu, loviți de lipsuri și mizerii,
Ne ningi cu avalanșe și-ntinderi de Siberii,
Și apa ne-o închegi în sticlă fără maluri
Și-arunci pe noi cu văi de cioburi și de dealuri…
Cum Dumnezeu, ne-ngropi bătrânii la lopată
În case de pitici sub munți înalți de vată
Și ne degeri în chin sitarii, cormoranii,
Blestmul alb pe turle l-arunci și pe cazanii…
Cum Dumnezeu, poți fi un Dumnezeu de friguri
Și ne îngropi de vii cu păsări, câini și linguri
În bezna de la geam, sub streașina drept stradă
În albele morminte din neguri de zăpadă…?
*****************************************************************************************************
De nu eram acela ce Sunt de-o vesnicie
Te mai nasteai, romeo, sa scrii azi poezie?
Sa ma intrebi incaltea de ce trimit Siberii
Pe la Buzau si Vrancea in preajma primaverii?
Din unspe milioane din taica-tau iesiti
Eu te-am ales pe tine, sa fiu azi huiduit.
De-aceea te-am ales, sa faci din ruga – hula.
Si neamul romanesc sa mi-l transformi in Bula?!
De-aceea am trimis si friguri si nameti
Sa nu Ma uiti romeo. Iar sensul astei vieti
Il stii – mereu e lupta, e vesnicul razboi
Si numai prin negare pot naste oameni noi
Sau poate ai fi vrut sa nu trimit nameti
Sa rup pamantul asta in crancene bucati
Sa fac din tine, iarasi, un ou sau o gaina
Sa fac din omenire un lut cu iz de tina?!!
Dar, ca sa stii, romeo, iti spun un mic secret.
Cand vei veni la mine – (doar stii ca te astept)
Te voi numi, romeo, patron peste nameti
Pe marte sau jupiter (ca au si ei poeti).
11 februarie 2012 Basarabia
