Mmmm( sunet de ăla când te răvășești în pat, iar corpul îți dă de știre că nu mai doarme). Și bagi o mână sub pernă până dai de perete. Așa răcoare. Deschizi un ochi, și zărești pe fereastră linia orizontului- acolo unde cerul e de culoare oranj, iar marea e de un verde-albastru, se lovește val de val.

Te întorci alene spre stânga  cu jumătate de corp. Te gândești că dacă nu îți ștergi bine ochii de somn, s-ar putea să ți se pară că nu vezi bine. Și o faci. Te întorci până la urmă și te acoperi cu plapumă până la ochi. Spionaj matinal.

El încă doarme. Răsuflă adânc și, probabil, acum e somnul cel mai dulce. Acum sunt multe vise. Acum e 6 dimineața. Și răsare soarele. Are părul ciufulit și genele se ating una de alta. O mână e foarte aproape de tine.

Știi că odată cu răsăritul vine un nou început. Alături. Dar vrei să-l întâlnești singură și de aia te scoli în vârful degetelor și pui peste cămașa care ai împrumutat-o de la el ieri seara după cină, blugii și sacoul în dungi albe. Iei neapărat șlapii, fiindcă nu suporți granulele de nisip să se piardă printre degete. Nu ești decât prima dată la mare, dar nisipul îl cunoști. E insuportabil până la fiori.

Ești în fața ei. Așa maaaaaaree. Nu, imensă. Verde-albastră. Și nu-i nimeni în spațiul tău personal. Ai desenat un cerc imaginar în care ești doar tu. Azi, ca de obicei, tre să faci atât de multe, dar vrei după fiecare să vii la spate și să-i săruți ceafa, trecând mâna frenetic prin păru-i mirositor de…de el. Ăsta nu-i moment pentru gânduri profunde. De aceea nu te gândești (sau încerci să nu) la faptul că timpul fuge, că-i mai rapid ca tine și nu poate fi oprit în loc. Alte gânduri îți răscolesc mintea, își crează cale spre suflet unde-i el care curând se va trezi și dacă nu te vede alături? Doar ți-ai promis că în fiecare dimineața îți va vedea pletele, degetele, ochii, cerceii. Așa că fugi! o iei la goană și îți place, pentru că și mâine vei face la fel, pentru că briza îți suflă în ureche, iar dimineața-i răcoroasă. Fugi, inspiri pe nas și expiri pe gură, așa ai fost învățată. Și ajungi lângă ușă. Deschizi ușor ușa și dinou, în degețele. Lași sacoul, blugii și te pitulezi lângă el de parcă nici n-ai plecat. Ai fost acolo toată noaptea.

Simți degete calde pe spatele tău, care par a merge spre talia încă rece(n-ai reușit să te încălzești) și te trage gingaș alături. Îți dai seama că vrea să te încălzească, deoarece mâinile sale puternice se întind spre degetele de la picioare. Poi, cine naiba te-a pus să iei șlapii, că oricum ți-a intrat și nisip?! Important e că acum devin calde, calde. Picioarele.

”Pun pariu că m-a auzit intrând și mă privește”, te gândeși și te întorci subit în stânga, dinou. ”Ahaaaa!”.

Multe zâmbete, bună dimineața, sărut și…el. Și eu. Și marea. Imensă


Filed under: file din vise