Comunicatul dat de M.A.I. moldovean vădeşte de la un capăt la celălalt rea-intenţie, distorsionări voite ale realităţii şi aduce acuzaţii nedrepte şi calomniatoare la adresa mea. Voi răspunde punctual: 1) “La 27 martie curent, în jurul orei 10.30, pe Aleea Clasicilor din scuarul Ştefan cel Mare din municipiul Chişinău, angajaţii Comisariatului de poliţie al sectorului Buiucani şi Biroului migraţie şi azil au observat un cetăţean care avea un comportament inadecvat, prezentând un pericol pentru viaţa şi integritatea cetăţenilor.”  LA ACEA DATĂ ŞI ORĂ MĂ ALĂTURASEM UNEI DEPUNERI DE FLORI LA BUSTUL LUI MIHAI EMINESCU. ERAM ÎMBRĂCAT ÎN COSTUM NAŢIONAL, CU CRUCEA ÎN MÂNĂ. AM OFERIT PARTICIPANŢILOR LA EVENIMENT CÂTEVA REVISTE ORTODOXE “CREDINŢA NOASTRĂ” ŞI AM FĂCUT FOTOGRAFII CU ALŢI TINERI VENIŢI ÎN COSTUME POPULARE. La aceasta se rezumă “comportamentul inadecvat”. Cât despre pericolul pentru viaţa şi integritatea cetăţenilor, reprezentat de faptul că făceam poze şi împărţeam reviste ortodoxe, cred că numai o minte de poliţist înflăcărat de romanele SF şi de acţiune putea să fabrice o astfel de “teorie a conspiraţiei”. 2) ” Solicitat de forţele de ordine să prezinte actele de identitate, bărbatul a refuzat, menţionând că se numeşte Vlad Pârău. Astfel, pentru stabilirea identităţii, acesta a fost invitat la sectorul de poliţie, unde nu s-a supus cerinţelor legale şi a reacţionat cu violenţă, insultându-i pe poliţişti.      Ca rezultat al verificărilor efectuate s-a stabilit că bărbatul este cetăţeanul României – Rusu Gheorghe Vlad, în vârstă de 20 de ani, domiciliat în oraşul Braşov.” NU ESTE ADEVĂRAT CĂ AM REFUZAT SĂ ÎMI ARĂT ACTELE DE IDENTITATE. EU M-AM SUPUS ŞI ÎMI CĂUTAM PAŞAPORTUL ÎN GHIOZDAN, ÎNSĂ POLIŢIŞTII MĂ TOT PERTURBAU, MĂ GRĂBEAU ŞI INTIMIDAU PRIN PREZENŢA A 4 AGENŢI CONTRA MEA, CARE NU ERAM DECÂT UNUL SINGUR. ERAM GRĂBIT PENTRU CĂ POLIŢIŞTII URMĂREAU DE FAPT SĂ NE URCE PE TOŢI ÎN MAŞINĂ ŞI SĂ NE REŢINĂ LA COMISARIATUL BUIUCANI. NEGĂSIND PE MOMENT PAŞAPORTUL, AM DECLARAT CĂ NU ÎL AM LA MINE, ÎNSĂ CÂND ERAM ÎN MAŞINA POLIŢIEI ÎN DRUM SPRE COMISARIAT AM MAI VERIFICAT O DATĂ, AM GĂSIT PAŞAPORTUL ŞI L-AM PUS LA DISPOZIŢIA POLIŢIŞTILOR. Nu m-am prezentat ca fiind Vlad Pârău, eu personal nu am spus asta, deşi aş fi putut să o spun. În luna mai a anului trecut, am obţinut o decizie de schimbare a numelui pe cale administrativă, din “Rusu George-Vlad” în “Pârău Vlad”. Paşaportul îl am pe numele vechi, pentru că paşaportul este încă valabil şi am fost sfătuit de către personalul Direcţiei Paşapoarte Braşov să nu îmi schimb paşaportul până ce acesta nu expiră, pentru a evita o cheltuială inutilă. Faptul că paşaportul a rămas pe numele vechi nu constituie contravenţie, întrucât codul numeric personal, înscris în paşaportul cu numele vechi, este acelaşi cu codul numeric personal din noua carte de identitate pe numele nou de VLAD PÂRĂU. Nu este adevărat că nu m-am supus cerinţelor legale. Poliţiştii nu şi-au prezentat legitimaţiile, pentru a îmi dovedi că au într-adevăr autoritatea de a mă reţine. Poliţiştii nu mi-au spus pentru ce sunt acuzat, au zis doar că doresc să efectueze o banală verificare a documentelor. Poliţiştii nu mi-au adus la cunoştinţă textul de lege în baza căruia eram învinuit. EU ERAM UN SIMPLU CETĂŢEAN CARE SE PLIMBA PRIN PARC ŞI ÎMPĂRŢEA MATERIALE INFORMATIVE LA O MANIFESTAŢIE PUBLICĂ AUTORIZATĂ, ŞI CARE A FOST RIDICAT DE CĂTRE BĂRBAŢI NECUNOSCUŢI, DUS CU FORŢA LA UN COMISARIAT ŞI DEPOSEDAT DE DOCUMENTELE DE IDENTITATE. Eu nu puteam să recunosc autoritatea unor astfel de persoane, ba mai mult, de vreme ce persoanele nu se legitimau ca poliţişti, nu îmi aduceau o acuzaţie oficială documentată cu citate din legislaţie, eu eram liber să plec şi să îmi văd de drum. Iar faptul că aceste persoane în civil au avut pretenţia să îmi ridice şi percheziţioneze ghiozdanul proprietate privată, fără a se legitima cu funcţia care le-ar da autoritatea să facă acest lucru şi cu temeiul legal, CONSTITUIE O VIOLARE A PROPRIETĂŢII PRIVATE. Nu este adevărat că am reacţionat cu violenţă. Fermitatea opiniilor şi dorinţa vehementă de a mi se respecta drepturile nu înseamnă VIOLENŢĂ. Am avut un limbaj decent, elevat, civilizat şi NU I-AM INSULTAT PE POLIŢIŞTI cu nimic. Altceva este poate faptul că poliţiştii erau deranjaţi, poate chiar “atinşi” în orgoliu de felul CIVILIZAT în care îmi apăram drepturile şi nu mă lăsam călcat în picioare de nişte măsuri abuzive. Nu am 20 de ani, ci 19 ani, iar numele din paşaport este “Rusu George-Vlad”, nu “Rusu Gheorghe Vlad”, şi nici “Vladimir Gheorghevici”, după cum mă striga mai târz iu maiorul de securitate Ioan Poiată, cu intenţie vădită de a mă jigni, ca patriot român, prin atribuirea unui nume rusesc. 3) “Nesubordonarea cu rea-voinţă dispoziţiei sau cererii legitime a colaboratorului de poliţie.” Nu am manifestat REA-VOINŢĂ, ci pur şi simplu am refuzat să colaborez la încălcarea sistematică a drepturilor mele de către aşa-zişii colaboratori de poliţie. “Dispoziţia sau cererea legitimă” nu este deloc legitimă atâta vreme cât poliţistul nu se legitimează, nu îmi aduce la cunoştinţă învinuirea şi legile care mă incriminează. Colaboratorul de poliţie nu este deloc colaborator de poliţia atâta vreme cât nu dovedeşte acest lucru prin acte. „Ultragierea colaboratorului de poliţie” s-a rezumat la faptul că poliţistul probabil s-a simţit ultragiat de conţinutul opiniilor mele -apărarea drepturilor mele în faţa abuzurilor şi refuzul de a pleca docil capul-, iar nu de forma acestora, care era una decentă, elevată, lipsită de injurii sau cuvinte bădărăneşti. NU AM PROFERAT ABSOLUT NICI O INJURIE LA ADRESA AŞA-ZIŞILOR COLABORATORI DE POLIŢIE. „Încălcarea de către cetăţenii străini a regulilor de şedere în RM”. Mi s-a imputat faptul că nu aş avea permis de şedere, însă pentru o vizită de 5 zile (de Duminică 23.03.2008 şi până joi 27.03.2008), pe o perioadă deci mai scurtă de 90 de zile, nu am nevoie de astfel de documente, fiindu-mi suficient paşaportul şi ştampila aplicată la intrarea în vamă. În consecinţă, faptul că am fost deîndată expulzat de către aşa-zişi colaboratori ai poliţiei, care erau îmbrăcaţi civil, nu prezentau insigne sau legitimaţii, conduceau o maşină neinscripţionată, care probabil nu aparţinea M.A.I. , cât şi faptul că nu s-a luat în considerare că decizia de judecată era “CU DREPT DE APEL ÎN 10 ZILE”, şi nici faptul că am solicitat să mi se dea voie să mă adresez Ambasadei României la Chişinău, ceea ce nu mi s-a permis să fac, CONSTITUIE UN ABUZ DE PROPORŢII, CONCERTAT VIOLENT ŞI CU URĂ, DE CĂTRE AŞA-ZIŞI COLABORATORI POLIŢIENEŞTI CARE SE ANGAJAU TELEFONIC CĂ “ÎN CÂTEVA ORE ÎL ARUNCĂM DINCOLO DE PRUT, ŞI SĂ CONTESTE DE ACOLO CE O VREA” ŞI CARE URMĂRISERĂ DE FAPT SĂ ÎMI ÎNGRĂDEASCĂ LIBERTATATEA DE ASOCIERE LA O MANIFESTAŢIE PUBLICĂ AUTORIZATĂ ÎNTRE ORELE 13-20, PERIOADĂ ÎN CARE EU AM FOST CAPTIV ÎN MÂINILE LOR, DEPOSEDAT CU FORŢA DE AGENDA ÎN CARE ÎMI NOTAM CELE PETRECUTE, AMENINŢAT ŞI ÎNJURAT PENTRU CĂ AM FORŢAT PORTIERA MAŞINII CA SĂ STRIG DUPĂ AJUTOR, ÎNGHESUIT ÎNTRE 4 BĂRBAŢI SOLIZI CARE NU ÎMI PERMITEAU SĂ FAC NICI O MIŞCARE ŞI CARE M-AU ŢINUT FLĂMÂND APROAPE 12 ORE. Ipocrizia cu care o instituţie a statului, în speţă M.A.I. moldovenesc, vine să prezinte o situaţie creată, alimentată şi gestionată de către oameni cu nume şi funcţii importante în cadrul acestei structuri, este de-a dreptul halucinantă şi spune multe despre caracterul dictatorial, sfidător şi nelegitim al regimului politic din Republica Moldova.