Declaraţie Subsemnatul, Rusu George-Vlad, fiul lui Gheorghe şi Felicia-Adriana, născut la data de 03.11.1988 în localitatea Braşov, cu acelaşi domiciliu, declar următoarele: În data de 22.03.2008, vama Sculeni, am ieşit din Ţară cu destinaţia Chişinău, pentru a merge la prieteni şi rude, având în vedere şi să particip la manifestaţiile din datele de 23.03.2008 şi 27.03.2008 legale, paşnice, culturale, desfăşurate la Chişinău cu aprobarea Primăriei Generale Chişinău pe tema aniversării a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu România (27 Martie 1918). În momentul intrării în vama Sculeni, Republica Moldova, mi-au fost confiscate de către vameşii moldoveni 2 cutii de pagini trase la xerox (450 exemplare x 10 pagini faţă-verso per bucată), cu promisiunea vameşilor moldoveni de a mi le returna la întoarcerea în România. Am fost reţinut în vama Sculeni de către vameşii moldoveni pe acest motiv de la orele 18:30 şi până la 4 dimineaţa a doua zi (23.03.2008). Pe data de 23.03.2008 la orele 4 dimineaţa am plecat din vama Sculeni Republica Moldova, deposedat fiind de paginile trase la xerox (revista ortodoxă “Credinţa noastră”, material informativ-cultural, cu distribuire gratuită, ca donaţii pentru trecătorii de la manifestaţii; detalii http://credinta.noastra.googlepages.com ; http://www.curaj.net). Aceste reviste fuseseră reţinute de către Şeful Tranzacţii Economice din Vama Sculeni, Republica Moldova. La orele 7 dimineaţa pe data de 23.03.2008 am ajuns la Chişinău la prietenii mei, care aveau să mă găzduiască pe perioada şederii. În aceeaşi zi, la orele 12, eu împreună cu prietenii mei am mers în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău la o manifestaţie publică, paşnică, legală, aprobată de Primăria Generală Chişinău şi organizată de: Mişcarea Unionistă, Asociaţia ANTIPACT Ribbentrop-Molotov, Academia de Mediu. Menţionez că prietenii mei, în număr de 3, dintre care 1 cu cetăţenie moldoveană şi 2 cu cetăţenie dublă, română şi moldoveană (Oleg şi Ghenadie Brega), locuiesc în cartierul Buiucani, Chişinău, la o casă. Manifestaţia din 23.03.2008 a decurs fără incidente din partea autorităţilor moldovene -în ceea ce mă priveşte pe mine-, dar unul dintre prietenii mei (Ghenadie Brega, cetăţean român-moldovean;dublă cetăţenie) a fost luat cu forţa şi dus la Comisariatul de Poliţie Buiucani pentru că împărţea participanţilor la manifestaţie fluturaşi-invitaţie pe care era descrisă manifestaţia cu aceeaşi temă ce urma să se desfăşoare pe data de 27.03.2008. El a fost eliberat abia după sfârşitul manifestaţiei, fiind prin aceasta practic silit să nu mai poată lua parte la manifestaţia respectivă (cea din 23.03.2008). Astăzi 27.03.2008, mă aflam împreună cu Ghenadie Brega (cetăţean român-moldovean;dublă cetăţenie) şi cu un alt cetăţean moldovean (Vasile Costiuc)la plimbare prin parcul “Grădina Publică” (Parcul lui Ştefan) din Chişinău. Am observat un grup de cetăţeni care depuneau flori la statuia scriitorului Mihai Eminescu. Ne-am alăturat lor şi am primit de la ei nişte materiale informative referitoare la tematica zilei (90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara-Mamă România, de la 27 Martie 1918). Eu aveam asupra mea exemplare din revista “Creedinţa noastră” cu un conţinut identic cu cel al revistelor confiscate anterior pe data de 22.03.2008 în vama Sculeni, partea moldovenească. Menţionez că primisem aceste reviste de la un cetăţean moldovean pe care nu-l cunosc. El participase la manifestaţia din 23.03.2008, aflase de cazul confiscării revistelor în vama moldovenească şi, revoltat fiind, se oferise pe cheltuiala proprie să multiplice exemplare ale acestei reviste, pe care le-a obţinut prin descărcare de pe internet. Revenind la depunerea de flori din data de 23.03.2008, întrucât persoanele care organizau evenimentul ne-au oferit din materialele lor informative, ne-am simţit obligaţi să răspundem gestului lor dăruindu-le la rândul nostru exemplare din revista “Credinţa noastră” pe care le aveam asupra noastră. În grupul care participa la depunerea de flori se aflau strecuraţi 4 “colaboratori ai poliţiei”, în civil, care mi-au cerut să le ofer şi lor, ca simpli participanţi, exemplare din revista “Credinţa noastră”. După încheierea manifestaţiei, în timp ce noi ne retrăgeam, am observat că cei 4 poliţişti în civil ne urmăresc. Menţionez că ceilalţi doi prieteni ai mei (Ghenadie Brega şi Vasile Costiuc) făceau parte din Grupul de Iniţiativă “Sfatul Ţării”, care urma în aceeaşi zi (27.03.2008) între orele 13-20, cu autorizaţia Primăriei Generale Chişinău, să deruleze o amplă manifestaţie intitulată “Ziua Unirii”, cea despre care era vorba în fluturaşii distribuiţi pe 23.03.2008 de către Ghenadie Brega. Această manifestaţie urma să se desfăşoare astfel: 27.03.2008 -orele 13: adunarea participanţilor în faţa Parlamentului Republicii Moldova -orele 13:30: vizitarea Sălii Unirii din clădirea Sfatului Ţării (primul parlament basarabean, cel care a înfăptuit Unirea cu România - actualul Institut de Arte). -orele 14:30 - desfăşurarea unui lanţ uman între Sfatul Ţării şi actualul Parlament al Republicii Moldova -orele 15-20: manifestaţie culturală în Piaţa Marii Adunări Naţionale, Chişinău -totul cu aprobarea Primăriei Generale Chişinău După încheierea depunerii de flori din Grădina Publică Chişinău din dimineaţa zilei de 27.03.2008, cei 4 poliţişti în civil care ne urmăreau ne-au acostat, solicitându-le să le prezentăm actele de identitate, pe motiv că aveau informaţii că suntem cetăţeni români. Eu nu îmi găseam paşaportul în ghiozdan şi am spus că se poate să îl fi uitat acasă la prietenii mei. Am fost cu toţii urcaţi într-o maşină de poliţie şi duşi la Comisariatul de Poliţie BUIUCANI. În timp ce eram în maşină, am căutat mai atent în ghiozdan şi mi-am găsit paşaportul, pe care l-am pus la dispoziţia poliţiştilor. O dată ajunşi în Comisariatul de Poliţie BUIUCANI, ni s-a spus că suntem reţinuţi pentru verificarea actelor şi că procedura nu va dura mai mult de 30 de minute, timpul pentru care aveau dreptul să ne reţină fără acuzare fiind de maxim 3 ore. Am fost duşi într-o încăpere de la parter, unde am fost ţinuţi aproximativ 30 de minute, fără a primi informaţii cu privire la natura acuzaţiilor şi/sau temeiul legal al reţinerii noastre, fără a ni se prezenta legitimaţiile poliţiştilor, fără a ni se acorda dreptul de a da un telefon sau de a primi avocat. După 30 de minute ni s-a făcut apoi o percheziţie forţată a ghiozdanelor, iar noi am refuzat să ne arătăm singuri lucrurile, deoarece ne erau încălcate drepturile elementare. În urma refuzului nostru, au fost chemaţi doi martori şi un operator de cameră video, iar poliţiştii au pus singuri mâna pe lucrurile noastre şi le-au percheziţionat şi inventariat. Noi am refuzat să semnăm orice document, proces-verbal sau vreun alt act, considerându-le drept un abuz. Menţionez că pe durata reţinerii şi percheziţionării noastre, s-a aflat de faţă Maiorul Ioan Poiată de la Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (identitatea lui nu îmi este cunoscută decât din auzite - s-a recomandat la telefon în timp ce vorbea cu nişte colaboratori). Percheziţionarea a durat aproximativ o oră (eram 3 persoane), plus timpul de 30 de minute de dinainte, în care am aşteptat verificarea documentelor de identitate. După percheziţionare, am fost despărţit de ceilalţi doi prieteni şi de ghiozdanul meu şi dus într-o încăpere de la unul dintre etajele Comisariatului de Poliţie BUIUCANI. Eram în prezenţa lucrătorilor acelui birou, care au refuzat să se legitimeze, şi în prezenţa Maiorului Ioan Poiată. Am protestat verbal pentru că poliţiştii nu se legitimau, nu prezentau legile în baza cărora mă reţin, nu îmi dădeau voie să dau un telefon şi nici să chem un avocat. Le-am pus în vedere faptul că îmi încalcă drepturile şi că sunt plătiţi din bani publici pentru a apăra legea şi cetăţeanul, nu pentru a încălca legea. Le-am spus că nu sunt autorităţi legitime, atâta vreme cât nu prezintă legitimaţie. Am avut un limbaj decent şi nu le-am reproşat că ar fi “incompetenţi”, deşi dumnealor în procesul ulterior mi-au imputat că aş fi avut un limbaj “indecent, necenzurat” şi că i-aş fi jignit, făcându-i incompetenţi, ceea ce nu este adevărat. Mi-au pus întrebări despre motivul venirii mele în Moldova, locul şederii mele, etc. La care, deşi protestând verbal contra încălcării drepturilor mele, am răspuns integral. În acest timp, dumnealor mi-au întocmit un dosar, cât şi un document de ridicare a paşaportului. Eu am refuzat să semnez aceste hârtii, pentru că nu mi se spuneau legile în virtutea cărora aş fi cercetat. Au fost aduşi doi martori care să constate că nu doresc să semnez. După un alt timp de aşteptare, am fost luat pe sus, introdus cu forţa într-o maşină neagră neinscripţionată şi mi s-a spus că voi fi dus la vama Albiţa pentru a fi întors în România. În jurul orelor 14, maşina a oprit la Judecătoria BUIUCANI, unde am fost introdus direct în sala de judecată, unde completul de judecată era format dintr-o judecătoare şi 2 grefiere. Totul era pregătit dinainte, astfel încât să intru direct în judecată. Mă aflam acolo fără bagajul meu, rămas la percheziţie la Comisariatul de Poliţie BUIUCANI. Eram în cvostum naţional şi cu Crucea în mână, exact cum fusesem luat de la depunerea de flori din Grădina Publică Chişinău. În faţa instanţei, mi s-au citit în sfârşit drepturile şi obligaţiunile, iar eu am solicitat un avocat din oficiu. Câtă vreme mi s-a căutat avocat, am avut voie să aştept pe coridor, timp în care au sosit şi prietenii mei Ghenadie şi Vasile, aduşi de către poliţiştii din Buiucani pentru judecată. După aceasta, a început procesul. Şedinţa era publică, însă judecătoarea de-abia a permis accesul a 3 persoane, invocând faptul că sala era foarte mică. Am fost audiat de către judecătoare, mi s-au pus întrebări, apoi au fost audiaţi cei 2 martori care luaseră parte la refuzul meu de a semna pentru ridicarea paşaportului. Martorii erau vizibil speriaţi, încurcau ordinea evenimentelor, aveau dificultăţi de exprimare, iar judecătoarea îi ajuta să îşi formuleze ideile, câteodată influenţându-i. Avocatul apărării, cât şi eu personal, am adresat întrebări martorilor. Pe toată perioada procesului, avocatul punea întrebări de aşa natură încât să îmi demonstreze vinovăţia, ci nu nevinovăţia. La sfârşit, am mai făcut o completare a celor declarate de mine anterior în faţa instanţei, după care judecătoarea s-a retras. La întoarcerea ei pentru pronunţarea sentinţei, am fost condamnat să achit amenzi pentru diferite motive invocate şi să fiu expulzat de pe teritoriul Republicii Moldova. Decizia era cu posibilitate de atac în termen de 10 de zile. Menţionez că nu am primit copii ale deciziei şi nici ale dosarului, nu am semnat procesul-verbal asupra stenogramei declaraţiei mele (pentru că nu mi s-a cerut). Imediat am fost luat pe sus de către poliţiştii care mă aduseseră, în frunte cu maiorul Ioan Poiată. Aceştia se întreţineau amical cu judecătoarea pe tema procesului, au obţinut de la dumneaei decizia procesului, după care m-au luat forţat şi m-au introdus din nou în aceeaşi maşină neagră neinscripţionată. Erau orele 17:55, data de 27.03.2008. Am fost dus cu maşina la Comisariatul de Poliţie Buiucani pentru a mi se returmna ghiozdanul, fără însă a mi se permite să cobor din maşină sau să dau un telefon. Am fost obligat să scriu în maşină o declaraţie conform căreia am primit în bună stare obiectele percheziţionate şi că renunţ la orice pretenţie în această privinţă. M-au forţat să scriu după dictare şi să semnez declaraţia, spunând că altfel nu-mi voi mai vedea ghiozdanul. Am semnat, scriind menţiunea: SEMNEZ SUB PRESIUNEA FORŢEI. Înainte să plece maşina din faţa comisariatului, am forţat portiera şi am urlat către prietenii care mă aşteptau în faţa comisariatului că voi fi expulzat, pentru că poliţiştii îmi spuseseră acest lucru încă dinaintea procesului şi nu avusesem voie să telefonez nimănui pentru a îmi anunţa situaţia. După acest gest al meu, poliţiştii din maşină au devenit foarte agresivi. Şoferul, maiorul Ioan Poiată, cât şi ceilalţi, m-au înjurat şi m-au ameninţat cu bătaia. Maţina a pornit către o clădire aflată mai jos de Primăria Generală Chişinău şi fiind în proprietatea M.A.I. moldovean. Acolo am fost dus la ultimul etaj la Oficiul pentru Migranţi şi Azil, pentru a fi pregătit de expulzare. Poliţiştii spuneau că lor nu le pasă că decizia nu e definitivă şi că are drept de apel, motivând că ei o aplică întâi, şi că voi putea să o contest cât vreau de dincolo de Prut, din România. Ei au modificat documentul deciziei astfel încât pe hârtie să figureze caracterul “definitiv”, dar nu şi dreptul de recurs, cu aceasta prezentându-se ulterior în punctul de trecere a frontierei Leuşeni, Moldova. Pe durata aflării în incinta Oficiului pentru Migranţi, mi s-a mai făcut o percheziţie filmată, tot fără implicarea mea, poliţiştii punând singuri mâna pe ghiozdan şi scoţând ce era în el. Am solicitat: -să contactez Ambasada României -să dau un telefon -să mi se permită să merg acasă la prietenii mei pentru a îmi recupera hainele şi tot bagajul personal cu care venisem în Republica Moldova. Toate aceste cerinţe mi-au fost refuzate, poliţiştii urmăreau să mă scoată cât mai rapid de pe teritoriul Republicii Moldova. Eram în costum naţional, cu Crucea în mână, iar dumnealor îmi spuneau că sunt terorist şi că reprezint un pericol la adresa integrităţii şi statalităţii Republicii Moldova. Am fost introdus din nou în maşina neagră neinscripţionată, alăturându-se şi cetăţeanul care filmase percheziţia şi care era un fel de jurist. Şoferul era maiorul Ioan Poiată. Ne-am deplasat către punctul de trecere a frontierei Leuşeni, Republica Moldova. Pe drum eu am solicitat vehement să trecem prin punctul vamal Sculeni Moldova, pentru a mi se înapoia revistele confiscate abuziv în data de 22.03.2008, dar am fost refuzat. Mi s-a reţinut cu forţa o agendă (carnet) personală în care notasem detalii semnificative de pe perioada reţinerii mele şi în care aveam şi notaţii personale, intime, la care ţineam foarte mult. Poliţiştii m-au imobilizat şi mi-au luat agenda, ca să distrugă orice probe şi invocând faptul că semnasem deja (sub presiunea forţei) că mi-am primit bagajul intact şi că nu mai am pretenţii.  Au ajuns chiar să spună că agenda aceea, dacă nu mai este în ghiozdan, înseamnă că nu a existat niciodată, întrucât eu am semnat că toate lucrurile din ghiozdan mi-au fost returnate. O dată ajuns la punctul vamal Leuşeni Moldova, în jurul orelor 20:30, maiorul Ioan Poiată a arătat organelor de control decizia (modificată intenţionat) de expulzare, pe care scria “cu caracter definitiv”. Am fost urcat cu forţa într-o maşină care venea spre România, totul fiind filmat de către echipa de poliţişti. Doresc să mai adaug: 1)Eu nu fac parte din nici o organizaţie politică sau neguvernamentală, nu am fost finanţat de nici o instituţie a Statului Român ori de vreo formaţiune sau organizaţie oarecare, pentru a veni şi activa în Republica Moldova. Am venit în Republica Moldova pe cont propriu şi din convingere personală, pentru a sta la rude şi prieteni, în intenţia şi de a participa la manifestările culturale, paşnice, legale, ocazionate de împlinirea a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara-Mamă România şi a declanşării Marii Uniri de la 1918, o aniversare rotundă şi de importanţă capitală pentru oricare cetăţean şi patriot român. 2)Am fost reţinut de către poliţia moldovean INTENŢIONAT între orele 11-20:30 (în data de 27.03.2008), pentru a mi se îngrădi dreptul de asociere şi întrunire şi libertatea de expresie, ştiindu-se dinainte că manifestaţia publică la care doream să iau parte era autorizată anume între orele 13-20 (mă refer la cea organizată de către Grupul de Iniţiativă SFATUL ŢĂRII).Apoi, prin expulzarea fără drept de apel, s-a urmărit îndepărtarea mea definitivă de la astfel de evenimente pentru o perioadă de 5 ani. 3) O dată ajuns de partea română, în punctul de trecere a frontierei Albiţa, România, am solicitat Poliţiei de Frontieră să dau o declaraţie detaliată despre tot ceea ce mi s-a întâmplat, de la intrarea şi până la expulzarea mea din Republica Moldova, la solicitarea de a îmi prezenta situaţia şi motivele expulzării. Menţionez că poliţiştii de frontieră români au avut un comportament demn şi mi-au oferit toate condiţiile şi confortul, după ce anterior poliţia moldavă mă ţinuse aproape 12 ore fără mâncare, apă, toaletă, telefon. Albiţa, 27.03.2008 RUSU GEORGE-VLAD