Dacă mi-ar fi zis cineva acum 10 ani că socializarea, găsirea de noi prieteni, o mare parte din viaţa mea se va desfăşura în exclusivitate pe internet i-aş fi râs în faţă. Mai mult, l-aş fi acuzat că a văzut prea multe filme SF. Numai că realitatea întrece orice film de ficţiune. Reţelele de socializare au schimbat comunicarea. Din cauza facebook-ului am devenit, aş zice, diferiţi. Înclin să cred că în era faceebook: “intimitatea este un lux!”
I-am promis unei “prietene” de pe facebook că voi scrie un articol despre făisbuc ori sora sa rusească, odnoclasnichi. Mă aflam într-o mică sfadă făisbuchistă. Discutam aprins cu dânsa despre cum a fost tratat cazul moldovencei căzute de la etajul unei pensiuni din Braşov. “Prietena”, în mare eram în asentimentul ei, fusese oripilată de modul în care media a abordat povestea basarabencei. Cazul a fost ultramediatizat, cu siguranţă îl ştiţi: după o beţie ca în bancurile ruseşti fata s-a trezit pe caldarâm, în faţa pensiunii. E un fel de a spune “s-a trezit”, pentru că de fapt era în comă. Sărmănica! A fost internată în spital, iar mai târziu a apărut şi un presupus vinovat. Tipul, cetăţean moldovean, se pare că o violase. Ei bine, toate aceste informaţii, atent condimentate cu detalii greu de redat aici, au mâhnit-o pe “prietena mea”. Oripilarea i-a fost maximă când a constatat de unde a apărut poza fetiţei, de pe odnoclasnichi.
Dar oricine avea acces la poză, inclusiv ziariştii. Aşa că pur şi simplu au preluat-o. Întrebarea este, au făcut corect, i-au violat intimitatea din moment ce poza era la liber pe net? Un avocat ne-ar spune: nu. Noi ştim însă că nu ar avea dreptate. Pentru că victima unei nenorociri este lovită de două ori, de soartă şi de mediatizarea cazului său. Dar noi suntem extrem de ipocriţi. Strigăm sus şi tare că este imoral ca presa să se intereseze de astfel de cazuri. Pe de altă parte, însă, ciulim urechea şi vrem cât mai multe amănunte. O să fac o paralelă. Să ne întrebăm ce se întâmplă într-un sat în care are loc o crimă? În scurt timp toate cumetrele, toţi bârfitorii satului, toţi-toţi vor fi aflat de grozăvenie. Oamenii se vor fi întrebat pe la colţuri de detaliile oribilei omucideri. Ca rezultat, sunt sigur, sătenii vor fi ştiut mult mai multe decât poliţiştii. Să reducem România, Moldova, Europa la mărimea unui sat. Media este doar un canal, un fel de şoaptă spusă la un pahar de vorbă, un fel de bârfă care zboară din gură în gură ca ştirile de ziar, radio, site, televiziune.
Aşadar, este ipocrit să acuzi doar canalul: fie bârfă, fie ştire! Căci trebuie să-ţi priveşti în suflet şi să zici, eu nu vreau să mai aflu despre acest caz oribil. Eu nu caut ştiri pe site-uri, eu voi sta astăzi cu ochii doar pe TVR Cultural. Nu vreau să ştiu ce are de spus criminalul. Nu accesezi ştirile de pe făisbuc care fac referire la “caz”.
Bârfa, gura lumii nu ai cum s-o opreşti! E o axiomă. Poţi însă să te protejezi! Cum? În anul de graţie 2012 poţi fi, de exemplu, cât mai discret pe net. Poţi să nu publici poze cu tine? Poţi să nu şăruieşti informaţii despre tine pe făisbuc, pe odnoclasnichi? Greu de crezut. Dacă eşti un puşti, dacă vrei să fii în trenduri, dacă nu vrei să fii exclus din rândurile prietenilor tăi, practic nu ai cum să ocoleşti reţelele de socializare. De aceea, ziceam eu, intimitatea este un lux în vremurile noastre. Dragi prieteni, luptaţi pentru ea. Cine ştie când, Doamne fereşte, o să aveţi nevoie de discreţie maximă?!