Am făcut Școala de Arte din Dondușeni. 4 ani i-am trăit și crescut acolo… la etajul 3 al casei de cultură din orășelul meu natal. Profesoara mea, una dintre puținele persoane care m-au inspirat să văd cât de frumos poate fi (făcut) frumosul, era doamna Lucovețchi.
În încăperea luminoasă, dar care nici vara nu era răcită, nici iarna încălzită, zeci de elevi veneau fie din dragoste proprie, fie la insistența părinților (pentru ca până la final tot din dragoste proprie s-o facă), pentru a învăța să aranjeze cât mai frumos culori și forme în foaie.
Deși, după absolvirea Școlii de Arte și după absolvirea liceului, am mers pe drumul economiei, pictura, la fel ca și literatura artistică română sau școala de muzică, rămân a fi unele dintre cele mai frumoase amintiri despre cum am crescut eu.
În vacanța de iarnă din 2012 am decis să pictez (din nou), mai ales că m-am ales de la Moș Crăciun cu un cadou de toată frumusețea, setul de tot-ce-am-nevoie pentru a picta. Prima mea lucrare pare să fie gata, iar în zilele ce urmează o punem în ramă.
În primul rând, un mulțumesc mare Marianei Ș. care mi-a recomandat recent să folosesc… o farfurie obișnuită în loc de foaie de probă. M-am convins că e mult mai econom și comod. Farfuria nu absoarbe apa și nu irosește nici gram de culoare.
În al doilea rând, un mulțumesc mare criticului meu, Adrian, care cu mare entuziasm s-a avântat să mă ajute să obțin un rezultat final cât mai… demn de pus în ramă.
Lucrarea nu am inventat-o din cap și nici nu am desenat-o privind la peisajul real. Deci, cine crede de cuviință, să o numească plagiat, dar să mai și țină cont de faptul că fiecare punct e punct de-al meu pe care l-am făcut așa cum îl văd eu și nu cum autorul-mamă l-a văzut.
Aș fi încântată să văd/citesc o critică sănătoasă.
Într-un final, acesta e rezultatul… tehnica – punct, lucrată în acril.
Filed under: Lucrările Mele de Artă
