Eu ştiu de la cei sfinţi
Că Dumnezeu
Ne urăşte cum suntem
Şi ne iubeşte
Cum ar dori să fim.
/Grigore Vieru/
La una din lecțiile de filosofie și economie m-am pomenit într-o situație de dezbatere cu unul dintre colegii mei. Acesta spunea că oamenii ca obiect de creație au ajuns a fi imperfecți din cauza propriilor slăbiciuni și abateri. Eu eram de cealaltă parte, stând ferm pe poziția că, de exemplu, un tehnician nu ar trebui să dea vina pe obiectul lui de creație când el însuși e creatorul defectului.
De ce Dumnezeu să nu fi creat o lume ideală, cu oameni ideali, fără vicii? De ce creația Lui s-o fi abătut atât de mult de la ceea ce planificase? Să fie păcatele chiar vina oamenilor sau vina tehnicianului care ne-a creat și le-a admis?
Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeţi.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o laşi în drum.
/Lucian Blaga/
Filed under: Filosofii
