Realitatea de la București și alte zeci de orașe românești este ascunsă de ochii moldovenilor sau ultimii refuză să o observe pentru că nu le pasă. Ambele versiuni sunt plauzibile.

În primul rând, autoritățile de la Chișinău sunt prea fricoase pentru a permite trusturilor media de buzunar să reflecteze libere evenimentele din țara vecină. Teama vine ca urmare a avertismentelor primite din partea comuniștilor lui Tkaciuk, mișcării anti-mafia a lui Mocanu și a veșnicului protestatar, Iurie Roșca. Toți aceștia împreună vor să valorifice valul de proteste intensificat și extins în România, combinându-l și corelându-l cu dispoziția de insatisfacție proprie unui procent mare din populație – celor apropiați de opoziția comunistă, fie celor dezamăgiți de perfermanțele coaliției de guvernare. Dar, nici media online și nice cea televizată cu acoperire națională nu tinde să informeze publicul moldovenesc cu privire la evoluția situației  de pe malul drept al Prutului. Fiind extrem de expuși la impactul televiziunii, moldovenii ar putea fi ușor influențați de provocatorii lui Tkaciuk sau de mesajele mobilizatoare a lui Mocanu, chiar și Roșca își poate găsi un loc în această coloană de spirite revoltate. Încercarea de a schimba alegerile cu un nou referendum poate fi folosită ca motiv, dar cauzele pot fi mult mai terestre și multiple – pauperizarea populației, inflația, facturile exagerate pentru utilități, corupția generalizată, oligarhia instaurată la putere etc. Scânteia însă poate fi cu totul de altă natură, dar depinde de bilanțul violențelor din România și de invențiile comuniștilor. Pentru cele trei grupări de manifestanți contează să asigure un număr constant de protestari, la care pe parcurs se vor alătura alte pături nemulțumite. Totuși, odată ce media moldovenească deabia șoptește despre protestele anti-Băsescu și antiguvernamentale, organizatorii posibilelor manifestații de la Chișinău vor întâmpina dificultăți pentru declanșarea evenimentelor destabilizatoare.

În al doilea rând, protestele din capitala României pot fi ignorate conștient de către mulți moldoveni pentru că lipsește sentimentul de solidaritate, după ce mulți români, inclusiv președintele României, au susținut direct sau fățiș protestele de la Chișinău din 2009, în urma cărora s-au produs violențe cu incendierea clădirilor guvernamentale de la Chișinău.

Altă parte a moldovenilor poate fi deținătoare de pașapoarte românești sau cea care este în așteptarea lor, motiv pentru care nu îi pot reproșa nimic  lui Traian Băsescu. Ei simt o datorie aparte față de președintele pentru care au votat disciplinat și i-au dat “gura de oxigen” grație căreia a câștigat prezidențialele din decembrie 2009, chiar dacă realizează că cetățenii români suferă din cauza măsurilor de austeritate întreprinse de actorii guvernamentali, care populează PD-L-ul lui Băsescu. De aceea, avem o situație când cetățenii români din diasporă sunt solidari cu președintele țării, dar nicidecum nu cu concentățenii lor defavorizați.

Ceea ce se întâmplă la București este ignorat deliberat și de către reprezentanții societății civile de la Chișinău. Cauzele sunt explicabile, din moment ce analizăm lista beneficiarilor Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, iar aceasta numără atât organizații neguvernamentale, cât și presa scrisă și online. Acestea au luat apă în gură pentru că nu se pot exprima critic vizavi de președintele român, cel mai deschis și generos în relație cu segmentele pro-românești ale societății civile de peste Prut. Din aceste considerente, proteste de solidaritate sonore în fața ambasadei și consulatelor românești nu vor avea loc, deși, în urma acțiunilor autorităților române suferă protestatarii pașnici, la fel ca în Rusia sau alte țări.

În fine, aceste evenimente scot în evidență cât de pragmatică este solidaritatea moldovenilor față de statul român, chiar dacă unii dintre aceștia sunt de sorginte unionistă, iar ceilalți văd în România antecamera pentru piața muncii din Europa.


Filed under: RM şi România, România europeană, Românii de pretutindeni