Nu sunt nimic din ce aş fi vrut să fiu.
Sunt doar o fată care încearcă să fie mai mult decât e.
Uneori reuşesc, alteori nu. Sunt atât de imperfectă! Atât de plină de defecte! Dar ma consolez cu faptul că poate defectele mele, altora le par calităţi. Sau poate că nu. Nici măcar…nu reuşesc să fiu pe jumătate din ce mi-aş dori.
Nu pot să fiu fericită tot timpul.
Nu pot să mă ridic mereu la înălţimea aşteptărilor celor din jur.
Când greşesc, privesc în jur şi încerc să mimez victoria!
Atât sunt de imperfectă, încât uneori rămân falsă. De ce?
Pentru că dimineaţa nu sunt ca scoasă din cutie, mă enervez repede.
Dar, deşi nu sunt deloc ceea ce aş fi vrut să fiu, îndrăznesc să scot capul din cochilia mea şi să fiu eu însămi. Pentru că cea mai mare imperfecţiune, pe lângă toate cele, ar fi asta: să încerci fii altcineva.
De ce să mai adaugi ceva pe lista defectelor tale? Graşi, slabi, blonzi, roşcaţi, cu picioare lungi sau scurte, toţi suntem imperfecţi. Dar, să îndrăznim să ne recunoaştem defectele şi să nu le lăsăm să fie obstacole în viaţa minunată pe care o avem înainte!
De ce? Pentru că tu, da TU, poţi obţine tot ce vrei cu imperfecţiunea ta! Suntem atât de imperfecţi, încât… devenim perfecţi!
