Aşadar, caz clasat. Ministrul Focşa nu şi-a dat foc la valiză, dar pare acum mai sigur pe scaunul său ministerial decât a fost vreodată. Acum când colegi din diferite partide, până şi şeful direct, îl susţin necondiţionat poate chiar să tragă liniuţe într-o conferinţă de presă - nu are ce să i se întâmple.
-
Citesc, aud, urmăresc comentarii şi nu-mi vine să cred. Din ce înţeleg, domnul Focşa trebuia să bea de faţă cu poliţiştii, să urce la volan, să treacă de trei ori pe culoarea roşie a semaforului, să revină la poliţişti şi să scrie un eseu-denunţ la tema “Vinul şi vina domnului Bovaris Focşa”! Numai şi numai în aceste condiţii domnul ministru poate fi considerat vinovat. Altfel, acuzaţia poliţistului care spune că şoferul era la volanul maşinii pe care a şi condus-o este un atac politic mârşav. Ce tâmpenii! Aparent, orice se spune la adresa unui politician în Moldovioara este atac.
-
Timpul trece, demisia nu vine. Cu ce rămânem în urma acestei istorii ameţite? Cu mult scrum, cenuşă şi praf. A ars cu flacără deschisă toată încrederea noastră în AIE. Ne uităm pasivi cum se zbat în ipocrizia lor şi încearcă să ne convingă de faptul că ne vor integra, că ne vor uni, că ne vor da vize, salarii, case. Ne uităm, dar în minte rulează aceleaşi imagini cu un ministru într-o ipostază bahică avansată, care trece de pe bancheta şoferului pe bancheta pasagerului din dreapta. Scuipăm pe tot şi ne trăim viaţa. Ei nu merită nici încrederea, nici stima noastră. Noi nu mai votăm, noi nu mai credem. Noi trăim în cenuşă.