Ca toți studenții, meritasem o vacanță de iarnă. Cum și ar fi firesc celor mai tineri, vacanțele mele se asociază mai mult cu vacanță activă, decât lenevie și odihnă. Un profesor de-al meu spune că dacă un om din antichitate ar fi teleportat în timpurile noastre el ar crede că noi muncim atunci când de facto noi ne odihnim și că noi ne odihnim, atunci când noi zicem că de fapt lucrăm.

Deci, văzut-am Vienna. Pe-acolo mai fusesem vre-o jumătate de an în urmă, dar puținul timp petrecut atunci nu a fost suficient ca să văd toate colțișoarele acestei capitale cu adevărat europene. De data asta mi-am luat revanșa cu 3 zile care sunt absolut suficiente pentru a străbate orașul, nu însă și pentru a vedea toate muzeele, concertele de operă, magazine, etc.

Vienna este un oraș aristocrat. Asta e definiția mea scurtă. Definiția mai lungă… urmează.

Vienna e aglomerată. Pe străzile principale aveam impresia că în oraș locuiesc prea mulți oameni, fie că prea mulți o vizitează. Era suficient să te abați, însă, de la drum și cărarea îți părea pustie. Pe semne, turiștii nu prea știu de plăcerea de a te abate de la cursa de pe hărți ;)

Deși Vienna e un oraș foarte vechi, primele semne de viață pe teritoriu datând 15 mii ani înaintea lui Hristos, orașul arată super nou. Desigur e vorba de imense investiții în restaurare, reconstrucție. Și, desigur, arată foarte frumos și, cum am mai spus, aristocratic, dar parcă artificial nuștiu-cum. Știu cu siguranță că majoritatea dintre cei care au vizitat Vienna nu împărtășesc aceiași opinie. Dar părerea mea este că un oraș atât de vechi și cu o istorie atât de bogată, ar trebui să arate mai bătrân… pentru a transmite umplutura istorică. Mi-ar fi greu să-mi imaginez, de exemplu, Venezia nou-nouță, fără mucegai verde pe pereți. Acest specific îmi lipsește în Vienna.

La capitolul istorie, Vienna are multe a spune, fiind fostul punct fierbinte al Imperiului Habsburgic, capitala acestuia. Această amprentă e clar vizibilă în locuri precum Palatul Schonbrunm (enorma reședința de vară a familiei/familiilor regale) sau Hofburg (reședința de nu-vară a mai-marilor), sau Palatul Belvedere (iarăși, reședința dinastiei de la conducere de pe timpurile existenței Austro-Ungariei).

Nuștiu ce anume, dar au avut ce au avut austriecii cu grecii. Atât Parlamentul lor impunător, cât și vestita Operă Națională sunt împodobite cu sculpturi ale gânditorilor antici greci. Lucru nu numaidecât vizibil la prima vedere, dar pentru că am făcut parte din tipul de turiști care mai și citesc informații despre locurile vizitate, sunt la curent și cu astfel de detalii.Palatul Schonbrunn l-am cutreierat doar în lung, în lat nu am reușit pentru că se făcuse noapte afară. Spun asta la modul cel mai direct. Și pentru ca să dau o dimensiune spațială mai mustoasă a acestui loc aș putea să adaug cel puțin că Palatul are grădină zoologică proprie . Pe vârf de deal este proiectată Glorietta, acum fiind o cafenea. Pentru ca să ajungi de la Palat la Glorietta, ai nevoie de circa 30-40 minute de mers pe jos. Și asta, cu siguranță, și pentru că te mai oprești din mers să savurezi ba palatul, ba Glorietta în vârf de deal.

Cu siguranță și primăria capitalei austriece mi-a lăsat o impresie profundă. Un loc de poveste, clădire-castel, enormă, cu o personalitate aparte – diferit de alte edificii din Vienna. Anume acest lucru, probabil, mi-a rămas cel mai mult în memorie – toate monumentele de artă și istorie din Vienna sunt atât de speciale, fiecare în parte, încât e imposibil să le încurci ulterior.

Ar fi banal să nu spun că Stephan Cathedral e ”wow!”. Deci, da, Stephan Cathedral e ”wow!”. E o biserică enormă țintiță în inima Viennei. Locul prin care cu siguranță fiecare turist trece, își face o poză și o arată prietenilor. Cu toate acestea, să nu par prea focusată pe Praga, dar tot catedrala din Praga mai pe plac îmi e. Asta vieneză aduce a prea mult stil gotic, după mine.

Berea în Vienna tot e bună :) Și asta o spun eu, care-s nu tocmai iubitoare de bere, dar Praga corectează greșelile comise de natură. Prețurile în Vienna sunt măricele. Comparativ cu Praga pentru mine orice oraș deja e scump. Mă bazez (cel puțin) pe propria experiență. În Vienna e bine, însă, să știi a negocia, asta dacă vrei să mergi la operă, prețul biletului îl poți cumpăra cu minim jumate de la prețul inițial.

La Operă nu, nu am fost. Dar, dacă mă salvează justificarea asta cumva: am trecut de minim 10 ori pe lângă Opera Națională! (cel puțin am văzut-o) :D

Nu mai puțin important ar fi să spun și că dacă aveți drum prin capitala austriacă, aș putea să vă recomand hostelul Wombats. Raportul calitate-preț e excelent, în condițiile unei curățenii și atitudini foarte bune, plus localizare optimă :)

Cam atât despre impresiile din capitala austriacă. Știu sigur că acolo mai revin. La o vară.

Click to view slideshow.
Filed under: Uncategorized