Nu veni niciodată să ne ceri înapoi, pentru că nu vom arăta nici o poftă să-ți dăm ascultare, ție sau vorbelor tale mieroase de târfă scăpătată, exagerat sulemenită, la salonul de cartier, ce nu te dădeai în lături să te tăvălești cu câte trei ciobănei odată și trei turme de miei (ca să iasă rima), scutește-ne de himerele tale fără gât, însă cu trup și țâțe blonde, udrești, boite, pentru că: în vârstă de aproape patruzeci de ani, și încă în formă, cu toate că nu încă siliconate, nu botoxate, nu plasticate, adevăr îți spun - nici măcar nu încerca să ne ademenești cu sarmalele tale proaspete, învelite în moațe de varză puturoasă și cu mititei iuți, sinucigași!
Îi vom lăsa pe apărătorii autoproclamați ai neamului tău, în uniformele lor cusute prost, primăvară coruptă în fund românească, să-ți păzească întinderea pustie, fără noi, să vegheze la un viitor ce n-o să mai existe, fără noi, să stea cât poftesc cu arma în mână la fruntalii, căci nimeni nu te va mai ataca, primăvară românească infertilă, până într-o bună zi în care se vor fi măcelărind între ei, bănuindu-se reciproc de spionaj în favoarea putorilor străine.
Concubinează tu fericită, primăvară autohtonă pruncucigașă, cu Zorro al tău cel acum despuiat de orice magie electorală, justițiarul de televizor, editorialistul ratat, acest prim playstation al statului de drepți, aciuat temerar pe după boscheții din parcul părăginit al Cotrocenilor.