Ionică, de când se ţinea minte, a avut doar gânduri, idei, fantasme, impulsuri, orientări corecte. Niciodată nu a gândit altfel decât toată lumea, adică pe cont propriu. Mergea în fiecare duminică la biserică, nu încălca ordinele părinţilor, îi respecta pe profesori, popă şi primar, adică autoritatea satului in corpore, se uita doar în direcţia fetelor, chiar dacă nu întotdeauna îi ardea de ele. Dar aşa se cuvine, să admire numai ce e frumos, că doar nu era să se uite la bărbaţi. Când a împlinit vârsta potrivită, s-a căsătorit cu o fată care (more…)