Avem nevoie de rău, pentru echilibru şi pentru contrast.Să ne imaginăm o lume, fără persoane vicioase, tragedii, proteste şi altele. Toţi trăiesc în pace, fără catastrofe naturale, fără accidente, boli şi alte chestii care ne deranjează în zilele noastre. Defapt numeroase servicii nu ar mai exista, precum medicina, poliţia, jurnalistica etc.Oamenii nu ar mai avea de ce să se teamă şi doar cei ce au cunoscut răul, ar fi recunoscători pentru o lume fără el, dar numai pentru o perioadă, după ceva timp o astfel de societate va deveni monotonă şi plictisitoare. Răul ne face să apreciem binele, să facem o diferenţă şi mereu să dorim să îl invingem însă ştiind că niciodată nu vom reuşi. Probabil spun astfel deoarece nu am avut de suferit o pierdere tragică, sau un oarecare eveniment care să mă marcheze astfel încît să nu mai văd rostul în nimic, dar totul depinde de atitudine, căci fiecare apreciază persoanele şi acţiunile lor în mod diferit, uneori chiar opus. Reeşind din cuvintele spuse de mine, dacă ''răul'' are şi el un folos, care ne face să ne bucurăm de faptele pozitive, pot spune că şi răul e un fel de bine. Sună a aberaţii, însă tot acest articol îl pot încadra în această imagine:
''Yn-Yang''- în rău există o parte din bine şi invers.Şi moartea altcuiva ne face să ne apreciem viaţa noastră şi a celor dragi, şi cînd vedem o persoană cu dizabilităţi conştientizăm că avem totul de ce avem nevoie,şi războiul ne face să apreciem pacea.
