Piciorul sfeşnicului este şi el un simbol. Unele au forma unei coloane, simbolizând stâlpul de foc care i-a condus pe evrei atunci când au fugit din Egipt. Altele au forma rugului celui nears în foc, în care Dumnezeu s-a arătat lui Moise. La Proscomidiar se aprind sfeşnice cu o lumânare. Pe Sfânta Masă se aşază două sau trei sfeşnice cu una sau mai multe lumânări. În dreptul icoanelor împărăteşti, pe solee, stau sfeşnicele mari împărăteşti, în care ard una sau mai multe lumânări, în timpul Liturghiei. Din aceeaşi ediţie: În mod tradiţional, candelabrele bisericilor erau, în vechime, tot cu lumânări, însă astăzi se folosesc becuri electrice. Luminile candelabrelor îi simbolizează pe îngeri care, după cum ne învaţă Sfântul Dionisie Areopagitul, sunt aşezaţi în ceruri în nouă cete. Cele mai multe dintre sfeşnice au reprezentate, în dreptul fiecărei lumini, fie o pereche de aripi, fie câte un serafim ori un heruvim. Sfântul Simeon al Tesalonicului arată semnificaţia luminilor din Sfânta Biserică, comparându-le cu stelele, iar despre policandrul cel mare din mijlocul Bisericii, în formă de cerc cu lumini, spune că închipuie "tăria cerului şi planetele". Şi lumânarea este un simbol. Ea simbolizează lumina adevărului şi a sfinţeniei, care este Iisus Hristos Dumnezeul nostru, şi asemenea Lui trebuie să fie şi viaţa creştină. Lumânarea este simbolul vieţii veşnice pe care ne-o dorim după moarte în lumina dumnezeiască sau, altfel spus, este icoana luminii Domnului nostru Iisus Hristos.
ziarullumina.ro
