Mai mult de doi ani în urmă, în aprilie, Moldova s-a strâns în Piața Marii Adunări Naționale cu câte o lumânare pentru a protesta, la început timid, împotriva rezultatelor alegerilor. Împotriva partidului de guvernare, împotriva președintelui. Astăzi, toată Praga iese în Piața Weanceslav, la fel, cu câte o lumânare, pentru a-și comemora președintele decedat.
Blogurile cehe, site-urile de știri sunt invadate cu mesaje, articole de adio, și-n toată tristețea cehilor mă gândesc la țara mea și la faptul că eu nu am un astfel de președinte. Nu mă deranjează acum că nu am un președinte în general, ci faptul că nu am un astfel de președinte... Un președinte cu care să mă mândresc, care să vină pentru popor, să-i unească pe toți, și, poate așa cum a făcut Vaclav Havel, nu doar să alunge comuniștii, dar să și demonstreze că fără ei e mai bine.
Mi-aș dori atât de mult un Vaclav Havel pentru Moldova. Nu pentru că îi cunosc în detalii activitatea și cele făcute pentru poporul ceh, ci pentru modalitatea în care îl plâng azi cehii – acest lucru îmi provoacă admirație și respect, furnici pe corp și inima strânsă grămadă… Nu poate o țară întreagă să greșească respectând același om. Și dacă nu greșește, atunci acest respect este unul dintre cele mai frumoase lucruri care i se poate întâmpla unui popor – cehii au un erou…
Filed under: Uncategorized
