Carte nouă.
Frumoasă, lucioasă, proaspăt ieșită de la tipar și îndelung căutată prin librării.
Citită repede. Ieri și azi.
Cu mintea încordată, cu certitudinea că-i sunt alături, la masa de joc.
Și-mi pariez acum iubirea și viitorul și totul e numai la voia norocului.
Genial.

-Cât privește siguranța mea că voi câștiga neapărat, las’ să fie caraghioasă, sunt de acord, doar să fiu lăsat în pace.
- Ar fi trebuit să plec, dar în mine se înfiripase o simțire stranie, o provocare a destinului, o dorință de a-i da un bobârnac, de a-i arăta limba.
- Banii îmi trebuie pentru mine, nu mă consider drept accesoriu pe lângă capital.
- Ciudat lucru, încă n-am câștigat, dar mă port, simt și gândesc ca un bogătaș și nu mă pot închipui altfel.
- Francezul ar suporta o jignire, o jignire adevărată care-l lovește drept în inimă, dar un bobârnac peste nas nu l-ar suporta, pentru că asta ar fi o încălcare a normei de decență acceptate și eternizate.
-E ca toți francezii, vesel și politicos atunci când se cerea și-i convenea și insuportabil de plicticos, când înceta necesitatea de a fi vesel și politicos.
- Francezul e arareori politicos de la natură, e întotdeauna politicos parcă la comnadă, din calcul. Dacă, de pildă, vede necesitatea de a fi fantezist, original, ieșit din comun, atunci fantezia lui, cea mai stupidă și mai nefirească, nu e decât reluarea unor tipare vechi și demult vulgarizate. Francezul natural constă din practicismul cel mai filistin, mai meschin și mai banal.
-Numai novicii și mai ales duducile rusoaice se lasă ademenite de francezi. Însă oricărui om cu scaun la cap îi sare de îndată în ochi și îi devine insuportabilă această rutină prefabricată a amabilității de salon, a degajării și veseliei. (Cine a vorbit măcar o dată cu vreun francez, înțelege).
- Uneori gândul cel mai ciudat, gândul care pare cel mai imposibil prinde rădăcini în capul meu, încât îl iau drept ceva realizabil. Mai mult chiar, dacă ideea se contopește cu o dorință puternică, pasională, atunci o iau câteodată drept ceva fatal, necesar, predestinat, drept ceva ce nu poate să nu se întâmple.
-Mă simțeam teribil de trist, deși râdeam de mă prăpădeam cu prostuța aceea…
- Omului îi place să vadă că prietenul cel mai bun se umilește în fața lui, pe umiliință se întemeiază cel mai adesea o prietenie.
- Francezul cel mai banal poate avea maniere, purtări, expresii și chiar idei de o formă cât se poate de grațioasă, fără să se implice în acestă formă nici cu inițiativa, nici cu sufletul, nici cu inima, fiindcă toate acestea le-a căpătat prin moștenire.
- Este ceva deosebit în senzația pe care o încerci când, singur, într-o țară străină, departe de patrie, de prieteni și neștiind ce vei mânca în ziua aceea, pui ultimul ban la ruletă.