Toţi cei care au intrat în Moldovioara prin vama Albiţa au lăudat drumul care duce la Chişinău. Au de ce. Din întreaga ţărişoară este practic singurul bun de la început până la capăt. Dar să nu ne ascundem după deget. Este o simplă şosea, nu autostradă. Atuu-rile, în afara faptului că lipsesc gropile, le numeri pe degete. Unu, este puţin circulată. Doi, nu trece prin localităţi. Este o plăcere să conduci fără să fii deranjat. Mai ales că era sfârşit de toamnă, într-o perioadă în care codrii se pregăteau serios pentru iarnă. Frunzele ruginite, liniştea şi nepăsarea proprie veşniciei te convingeau să nu calci acceleraţia. Să aibă timp şi ochiul să se bucure de privelişti.
Totul se schimbă brusc atunci când vă apropiaţi de Chişinău. Acum trebuie să îi avertizez pe cei care vizitează pentru prima dată capitala Moldovioarei - aveţi girjă la un paradox ciudat al semnalizării rutiere. Deci, veniţi pe şoseaua Leuşeni-Chişinău. Daţi de semnul care vă spune că aţi intrat în capitală. Răsuflaţi uşuraţi. Numai că la doar câteva minute vă abţineţi greu să nu frânaţi descumpăniţi. Daţi de un alt semn de circulaţie care vă anunţă că ieşiţi din Chişinău deşi nici nu intraserăţi. O fi vreo glumă proastă a băieţilor de la serviciul rutier?! Altfel nu-mi explic faza. Eu vă sfătuiesc să vă continuaţi drumul. Până la urmă chiar intraţi în urbe.
Lăsaţi însă la intrarea în oraş plăcerea de a conduce. Capitala Moldovioarei este departe de a se numi un rai al şoferilor. Dintr-o dată dispar dungile albe care despart benzile şi sensurile de mers. Din senin şoseaua ajunge să fie presărată de gropi, care par puse cu grijă de gospodarii oraşului. Nu cunosc adevărata motivaţie, dar presupun că la primărie se ştie. Vorbeam cu nişte şoferi despre această confuzie care mă stăpânea. Am înţeles că şi ei îşi puneau întrebările respective. Aşa m-am ales cu nişte idei stoarse din folclorul şoferesc moldovenesc. Fie că primăria este îngrijorată de viteza cu care se circulă şi a angajat oameni să sape gropi ca să tempereze iuţeala maşinilor. Fie că, nemulţumită de calitatea slabă a şoferilor, primăria s-a gândit că nu ar fi rău dacă ar crea nişte jaloane prin oraş, nu de alta, dar moldovenii noştri pleacă des pe afară şi nu trebuie să se facă de râs.
Dar adevărata perlă, adevărata comoară, o minune a infrastructurii Europei de Est este grozavul drum dintre Orhei şi Rezina. Scuze, corect este grozăvenia de drum dintre Orhei şi Rezina. Nu ştiu de ce nu au mutat aici renumitul raliu Paris-Dakar? Băi fraţilor, are toate condiţiile! S-ar numi raliul Orhei-Rezina, iar primul câştigător ar fi chiar… subsemnatul. Merit! În viaţa mea nu am văzut cratere mai mari şi pericole la tot pasul. Deşi mergeam cu 5 la oră, trebuia să iau decizii într-o fracţiune de secundă căci nu puteai şti ce îţi rezervă metrul următor. Este adevărat, la şosea (Doamne, ce cuvânt mare pentru o desfundătură!) se lucrează, dar cu ce mă linişteşte asta? Muncitorii păreau să se mişte în reluare. De parcă ar construi o autostradă pe fundul oceanului Pacific, iar apa îi apasă, îi încetineşte mult. Se spune că Moldova are două probleme: drumurile şi prostia. Sincer, nu mă deranjează prostia. Poate fi uşor mascată prin înfumurare. La asta suntem maeştri! Rămân drumurile: cum le maschezi?(va mai continua încă oleacă)