Drăgan Maria – una din cele mai originale interprete acântecului popular românesc şi a romanţei (23.VIII.1947, Bălăureşti, Nisporeni - 6.X.1986,Bălăureşti). Din 1966 - artistă vocalistă într-un ansamblu tineresc de estradă,apoi în Orchestra de muzică populară “Mugurel” (1966-74) şi “Lăutarii”(1975-76), în anii 1974-'75 - în formaţia “Bucuria” cu Ion Suruceanu, apoi larestaurantul “Beciul vechi” şi la Palatul Sindicatelor din Chişinău. În cânteca fost fără de asemănare. Din repertoriul ei: Vai, sărmana turturică, Lume, lume, soro lume, Leliţă Ioană, Inimăde-amărăciune, Hop, lele hop!, Vino bade, Nevăstuica omului, Mioriţa,Ciocârlia, Eu la joc, mama la joc, Cine nu-i de veselie, Mă usuc ca frunza-n vânt,Măi, Ioane, Vino, bade, vino, La fereastra casei mele, etc.Vine din neamul Drăganilor, vestit pe-atunci prin meşteri iscusiţi în lemn. După terminarea şcolii medii incompletedin sat, a lucrat în colhoz. Părea o fire ieşită din comun, scria versuri, îiplăcea să picteze… Apoi a studiat un an la Colegiul de Muzică “Ştefan Neaga”din Chişinău. Vasile Goia i-a fost coleg, Eugen Doga - profesor de solfegiu şiteoria muzicii. Alt professor, Petru Stroiu, înainte de lecţii o trimitea sămănânce bine, “dându-i câte-o rublă”. Primul cântec învăţat “Volga-matuşka”, îlcânta cu o voce grea de se cutremurau geamurile… A mers, însoţită de Dumitru Blajinu, să-şiîncerce norocul la un concurs anunţat pentru crearea unui ansamblu de muzicăpopulară, - norocul î-a surâs în persoana lui Nicolae Sulac, membrul juriului,care auzind-o, a exclamat:“e Ea!” Avea doar 19 ani. Cu soliştii aleşi alăturide Maria Drăgan: Vasile Marin, Anastasia Istrati, Ion Bas, Valentina Cojocaru,şi condus de Valeriu Negruzzi, ansamblul “Mugurel” a cules aplauze nestăpânite…S-a bucurat de un succes surprinzător. Repertoriul Mariei cuprindea cânteceaduse de acasă, de la Bălăureşti, doine, cântece lirice şi de glumă, bocete,strigături, precum şi melodii de-ale Mariei Tănase şi Ioanei Radu. A avut mare curaj,şi priză la publicul care rămânea năucit de vocea-i extraordinară, cu un timbruadânc şi diapazon întins. Ştia peste 500 de cântece, unele le cânta înfranceză, italiană… Simţea profund dramatismul doinelor, le cânta de-ţi pătrundeauîn adâncul sufletului: expresiv, cu emoţii, proprii caracterului său. În plusavea o ţinută scenică minunată, care-i accentua talentul; iar haina simplă şi bijuteriaieftină, dimpotrivă evidenţiau inteligenţa-i nativă, subliniind originalitateaei. Când “Mugurel” a fost desfiinţat, “Sărmana ţurturică a zburat, zburat, pânăa picat…” Peste câteva luni a mărturisit prietenilor săi că o “doare în adânculpieptului, de se înnăbuşă”. Era déjà solistă a formaţiei “Bucuria”. Lunile detratament în spital nu i-au calmat suferinţa: avea tuberculoză în stadia deavansare. “Şi eu am suferit de aceeaşi boală, medicii ne-au prescris exactaceleaşi medicamente, - îşi aminteşte lăutarul Nicolae Botgros, - doarcă eu le înghiţeam, iar ea, o vedeam, le arunca pe furiş, Apoi se întorcea cu osticlă de rachiu… Când m-am făcut bine, Maria nu m-a crezut, nu se lăsa depahar şi de ţigară”. Nu mai credea că se va însănătoşi. ”De s-ar afla cinevasă-mi citească inima…” – cânta ea, dar plămânii nu mai rezistau, Maria cedafără să mai lupte. Pentru ce? Cu toate încercările de a reveni pe scenă, nimeninu mai voia s-o angajeze. Interpretul de muzică populară Alexandru Lozanciuc: „Lumea o iubea foarte mult şi când ieşea ea pe scenă, cu vocea ei încredibilă,înaltă, frumoasă... Am văzut-o în 1972 pe Maria Drăgan, când venise laFilarmonică din satul ei, Bălăureşti, unde ea era deja măturătoare la primărie.Îmbrăcată urât, încălţată în bote. Întrase să se întâlnească cu prietenii. I-amspus, că pentru mine ea rămâne o cântăreaţă mare şi, să-mi dea voie să-i sărutmâinile. A fost surprinsă… Pentru toată lumea a rămas ca o artistăextraordinară. Păcat de ea, şi ar trebui să le fie ruşine celor care şi-aupermis s-o distrugă. Puteau să-i dea o cămăruţă, nu să-i umple paharul! Astas-a întâmplat, şi acei care au dus-o la pierzanie, nu au ajuns să-i ia locul şinici talentul. Am pierdut o mare voce, un mare talent în persoana MarieiDrăgan, dacă cânta în continuare, trăia şi în prezent. Au lăsat-o să seîntoarcă în satul ei să măture şi să prindă peşte!”Maria Drăgan asusţinut turnee artistice în perioada ex-URSS, deţinătoare a multiplelordiplome de onoare; a participat la Festivalul de Artă al RSSM din Ungaria,obţinând Premiul Special (1971); Laureată a Festivalului tineretului din republică(1971). A fost invitată la realizarea peliculelor „Tablourimuzicale”(Telefilm-Chişinău, 1970) şi „Călătorie la Nehvoraisk” (Moldova-film).În 1988 Vlad Drucşi Iurie Balan au turnat filmul documentar „Vai, sărmana turturică”, consacratMariei Drăgan. Emisiunea-concert „Maria Drăgan. În memoriam” realizat de NinaBolboceanu în 1990, a avut un mare succes la spectatori. În 1996, 13 septembiea fost creată Fundaţia Maria Drăgan,scopul căreia este lansarea şi propagarea tinerilor interpreţi de folclor.Numele Mariei Drăgan a fost înveşnicit în denumirea străzilor în Chişinău,Nisporeni, Călăraşi, etc. Gheorghe Budeanu, autorul cărţii despre Maria Drăgan:„La„nunta” ei a căzut o stea. Soarele şi luna i-au ţinut cununa. De la Chişinăun-a venit nimeni s-o petreacă... Maria Drăgan era deja în „zona uitării”. „Iubireanoastră-ncet s-a stins, precum s-ar stinge o ţigară..”- cuvintele dinrepertoriul ei.Destin tragic. „Cemult a fost iubită!” – s-a spus după moartea ei. A fost o stea a cânteculuipopular moldovenesc. Astăzi n-o mai auzim, s-a văzut constrânsă de împrejurărisă se retragă din cotidianul obişnuit, dar prin vocea, cântecele ei, rămâneextraordinara Maria Drăgan şi în present! Lume, soro lume!..
text: SvetlanaVIZITIU
