Postarea precedentă era despre moda termoizolării blocurilor în Chișinău.
Să vedem, pe scurt, conținutul primului episod: orășenii moldoveni bagă piciorul pe aspectul exterior al caselor în care trăiesc, preferând temperatură constantă și ridicată propriilor cururi.
Tot aici se încadrează și stekluirea balcoanelor în blocurile nou-nouțe, balcoane pe care arhitecții le desenau cu vazoane frumușele pline cu flori. Moldovenii, când se mută în casă nouă, acoperă balconul cu cărămizi până cât să le încapă fix o fereastră și se izolează. Și își mai înfig două bare la fiecare din extremitățile balconului, pe care le leagă cu frânghii între ele. Să aibă unde-și usca chiloții, ștrampii cârpiți și pachetele de supermarket, spălate și ele.
Rezultat: căciulile unora, în urma lecturii, s-au transformat în lungi piste de aterizare pentru muște. Majoritatea s-a regăsit în ipostaza urodului. Argumentele despre frigul din casă au curs gârlă, ca și mucii de la nasurile copiilor răciți de frig, din aceleași argumente.
Eu am niște întrebări:
a. S-a schimbat clima în Moldova, în ultimii cinci ani? S-a făcut mai frig? A venit era glaciară peste voi? Vă dau termocomurile mai puțină căldură în case? Era mai cald pe vremea URSS?
Răspuns corect: nu. Au crescut, în schimb, pretențiile de țăran urbanizat. S-a sculat, peste noapte, ca instrumentul lui Rocco Siffredi, Conștiința Propriei Importanțe. S-a declanșat egoismul idiot moldovenesc.
b. E vreo diferență între voi și oamenii pe care-i căcați zi și noapte? De pildă, între voi și politicieni?
Răspuns corect: nu. Îi tot înjurați că sunt preocupați de temperatura propriului fund, scuipând pe necesitățile celor din jur. Voi însă scuipați pe necesitatea mea de civilizație și frumos. Nu există nicio deosebire dintre țăranul care își face curat în ogradă, aruncând bălegarul în drum și orășenii care își fac călduț în casă și ung cu balegă termoizolatoare pereții blocurilor.
***
În urma acțiunilor operative ale colaboratorilor Blogului Nostru a mai fost depistat un alt soi de urozi. Comentatorii răutăcioși de peste hotare.
Sunt mii. Mii de moldoveni plecați peste hotare. Ei au Internet, tare-tare multă dragoste de țară și un set standard de înjurături. Ei comentează pretutindeni și exprimă păreri (sau ce o mai fi acele combinații disperate de litere).
Și ne înjură, zi și noapte. Suntem proști, ducem țara de râpă, nu știm soluții (ei, de obicei, le au), dăm greș, ne jucăm în bumbi, tăiem frunze la câini și suntem niște retardați incapabili de a „face ceva pentru țara asta” (nici măcar nu au curajul să scrie „țara aia”; tot „țara asta” o numesc, la mii de kilometri de țara asta). Ne fac leneși, hoți, impotenți; când îl privești mai atent — băiețelul dă sfaturi din Carolina de Sud. Tulumamalui de deștept.
Băi băieți. Să tacă gura voastră. Să vă faceți vibrator anal părerile. Nu ne mai dați sfaturi.
Veniți și faceți, dacă vă pricepeți mai bine. Întoarceți-vă. Schimbați. Lucrați. Cu 100 de Euro pe lună. Hai, curaj!
Aveți sacii plin cu sfaturi pentru noi dar pișați pantalonii la gândul întoarcerii în Moldova? Asta se cheamă „pizdiuc”. Vă rog mult, țineți-vă părerile acasă, pizdiucilor.
***
A doua mea Patrie are zi de naștere azi. Felicitări.
.
.
Salutări lui Vasea din Düsseldorf. Și lui Feghea din Massachusetts.