Postarea asta trebuia să se cheme „Pidarașii”, dar de când s-a apucat Brega să dea în judecată lume, bez razboru, o voi numi „Urozii” (urâții ).
Pe 4 martie 1977 a avut loc un cutremur strașnic. S-a făcut tare simțit și pe teritoriul RSSM. Republicile-surori ne-au sărit în ajutor. De pildă, Republica Sovietică Socialistă Uzbecă.
Uzbecii ne-au construit un bloc de locuit cu nouă etaje. Au ornat casa cum știu ei mai bine. Ca la uzbeci. La etajul întâi au construit un magazin de covoare, numit „Tașkent”. După asta s-au dus înapoi acasă, în Republica Sovietică Socialistă Uzbecă.
Treizeci de ani la rând, blocul respectiv gâdilea ochiul chișinăuianului; ochi care nu-i tare răsfățat cu găselnițe arhitecturale. După mai mult de treizeci de ani, bâcismul moldovenesc a învins:
Din câte vedem, etajul 9 este bucșit cu urozi. La 8 trăiește o familie de urozi. La al 7-lea — două. La etajul 6 trăiesc oameni sănătoși la cap.
Urozii au nevoie acută de căldură. Și își trag uteplenie. Să le fie cald la cur. Și îi doare fix în curul încălzit de uteplenie, cum le arată casa de afară.
Opera îi încununată de efortul unui mega-urod, care și-a tras centru comercial din plastic galben, înalt de trei etaje.
***
Mai bine mă făcea mama uzbec.
***
Acești pațani vă trimit, kak-bî, nahui:
