Națiunea noastră poate fi distrusă foarte ușor. Este suficient să ne dai două-trei  produse ale revoluției tehnico-științifice, care ne-ar face viața ieftină și comodă — scuipăm îndată pe „tradițiile seculare ale poporului nostru”. Popor al cărui unică realizare este cuvântul „dor”.

La începutul secolului trecut ni s-au adus foi de ardezie. Ele sunt ieftine, se instalează de zeci de ori mai ușor și mai repede ca oalele (cum zice Igor, poți să le clădești chiar și vafle beat). Dar sunt urâte. Cenușii. Ce facem noi? Ne scărpinăm la ceafă și renunțăm la oale.

Japonezii, lipind sintetizatoare, n-aveau de unde ști că vor distruge muzica populară a unei națiuni. Iónica „Yamaha” a lovit cel mai dureros în cultura noastră națională. Mult mai distrugător decât toate rusificările de până acum. Într-un an — huiac! — și-i pizdețul cu muzica populară.

Urechea moldoveanului a deslușit frumosul din tânț-tânț-tânțul iónicii. Inima moldoveanului a îndrăgit-o. Fără a-și pune întrebări.

***

Lambriurile, termopanele și faianța au fost îndrăgite cu aceeași viteză.

Ghici ghicitoarea mea — care-i mai frumoasă, dreapta sau stânga?

Dreapta, indiscutabil. Toate amsterdamurile și parisurile la care visează moldovenii au pereți și ferestre normale, ca în dreapta. Ai noștri visează la Europa și își spurcă propriile case. Plitcă, vagoncă, steclopachet — cik-cik, și-i gata. Ieftin, bun. Și FRUMOS. Oamenii responsabili din Primăria noastră cred că frumosul este în stânga fotografiei. De asta pizdețul Chișinăului este inevitabil.

***

Moldoveanul de la țară nu-i mai breaz. În fiecare sat există minunate răstigniri, bijuterii ale artei naive locale:

 

Pe care moldovenii le înlocuiesc repede și cu sentimentul facerii de bine, cu altele, turnate din ciment și vopsite în rozov:

 

Așa arătau, până nu demult, fântânile moldovenești (adorabile construcții):

 

Țăranul nostru este în pas cu timpul. El adoptă noi trănduri. Mai nou, fântânile noastre arată așa:

 

Sau așa, cu Maica Domnului pe vagoncă:

***

Mă apucă scârba când am de umblat prin țara noastră. Și mi se întâmplă, din păcate, des.

Îmi e scârbă, mai ales, pentru că știu — moldovenii o fac din intențiile cele mai bune. Pentru că e FRUMOS.