Ion Minulescu
Romanţă fără muzică
Ca să-ajung la tine, i-am zis calului:
- Grăbeşte…
Pune-ţi aripi ca în basme
Şi te-nalţă până-n nori…
Tot mai sus,
Tot mai departe -
Ca şiragul de cocori
Ce pluteşte colo-n zare!…
Haide, calule, grăbeşte!…
Ca să-ajung până la tine, i-am zis vântului:
- Dă-mi mâna
Şi târăşte-mă cu tine până unde poţi pătrunde -
Până-n zarea-nsângerată unde soarele s-ascunde…
Ca s-ajung cât mai degrabă,
Haide, vântule, dă-mi mâna!…
Ca să-ajung până la tine, i-am zis morţii:
- Mergi-nainte
Şi coseşte-mi fără milă tot ce-i viu
Şi-mi ţine calea…
Netezeşte-mi munţii-n zare
Şi-umple-mi de cadavre valea
Dintre ea şi mine -
Haide!… Haide, moarte, mergi-nainte!…
Ca să-ajung până la tine,
Pentru tine-au obosit
Calul,
Vântul,
Moartea -
Toate mi-au făcut pe voie ;
Dar…
Dintre cutele perdelei, ochii-ţi verzi nu-mi mai răsar,
Strunele chitarei-s rupte
Şi… romanţa s-a sfârşit !
************************************************************
…uneori apar oameni in viata noastra, pe care ii apropii de inima ,
iti patrund in suflet, dar nu poti sa-i ai alaturi.
Ai vrea si vintul si gandul, si calea si moartea sa te duca la ei, dar nu se intimpla….si nu-s linga tine.
“O femeie poate ierta cateodata un barbat care incearca sa o seduca, dar niciodata pe barbatul care rateaza o ocazie atunci cand i se ofera.”
Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord
Filed under: Exclamatii in tarece...
