Îţi picură geana alene plutind.Ţi se deschid ochii în lumi paralele.De vise corpul ţi-e absorbit,Şi ţi se şterg petele de acuarele.Eşti acromatic în noua ta viaţă.Eşti bocet,eşti jale, eşti humă aleasă.Pierdut printre timp – n-ai dimineaţă,Umil şi supus în lumea-ţi hidoasă.
Printre păcătoşi eşti rece cadavruŞi cu cît mai adînc cobori.Lîncezeala-ţi aduce doar negri fiori,Prin trupuri şi creieri agăţători.
Asfixiat prin deshumare,Pe veci vei avea altă-nfăţişare.Partea-ţi neştiutoare şi-a reprofilat stareaCelui născut din păcat asta-i e condamnarea.
