Pe întreg cuprinsul Imperiului Roman, păgânismul a murit într-o formă, doar ca să trăiască din nou în cadrul bisericii romano-catolice. Nu numai că devoţiunea adusă vechilor zei a continuat (într-o formă nouă), ci a continuat şi folosirea statuilor acestor zei. Se spune că în unele cazuri exact aceleaşi statui cărora li se aducea închinare în numele zeilor păgâni au fost redenumite după sfinţi creştini. De-a lungul secolelor s-au făcut din ce în ce mai multe statui; până astăzi există biserici în Europa care conţin până la două, trei sau patru mii de statui.” în catedrale uriaşe şi impresionante, în capele mici, în altarele de pe marginea drumului, pe aripile laterale ale automobilelor – în toate aceste locuri se pot găsi din abundenţă idoli ai catolicismului.

Folosirea unor astfel de idoli în cadrul bisericii romano-catolice ne oferă un alt indiciu în soluţionarea tainei Babilonului modern; căci, aşa cum menţiona Herodot, Babilonul a fost sursa din care au curs către naţiuni toate sistemele de idolatrie. Să legi cuvântul „idoli” de statuile Mariei şi cele ale sfinţilor poate suna pentru unii cam dur, dar este lucrul acesta total incorect?

Mai multe articole din The Catholic Encyclopedia caută să explice că folosirea imaginilor este corectă pe baza faptului că ele sunt o reprezentare a lui Cristos sau a sfinţilor. „Cinstea care li se acordă imaginilor este îndreptată spre cei pe care ele îi reprezintă, astfel încât, prin imaginile pe care le sărutăm şi înaintea cărora ne descoperim capul şi îngenunchiem, noi ne închinăm lui Cristos şi îi venerăm pe sfinţi, a căror reprezentare sunt ele”.

Totuşi, nu toţi creştinii sunt convinşi că această „explicaţie” reprezintă un motiv suficient de puternic pentru a trece cu vederea versete ca cel din Exod 20:4,5: „Să nu-ţi faci nici o imagine cioplită, sau vreo asemănare cu ceva care este în cer sus, sau cu ceva care este pe pământul de dedesupt, sau cu ceva care este sub pământ: să nu te pleci înaintea lor”.

În Vechiul Testament, când israeliţii cucereau un oraş sau o ţară păgână, nu li se ingăduia să adopte idolii acestor popoare în cadrul religiei lor. Aceştia trebuiau să fie distruşi, chiar dacă erau îmbrăcaţi în argint sau aur! „Să ardeţi cu foc imaginile cioplite ale zeilor lor; să nu doreşti argintul sau aurul care este pe ele, nici să le iei la tine, ca să nu te prindă în laţ; căci ele sunt o urâciune Domnului” (Deut.7:25).

Ralph Edward Woodrow