Stai cu mînuţa-ntinsăVezi în el foc pe cînd tu eşti stinsă.Nu ceri nimic, doar aştepţi,Aştepţi acel ceva ca să-l acepţi.
Şi cînd în păsul său grăbitTrece pe-alături uşor zîmbind.El te cuprinde-n al său gîndRăceala-ţi pururi blestemînd.
Iar cînd inima ţi-e înflăcăratăUniversul te poartă-n zbor.În trecut simţite-ai adorată Acum te-ndepărtezi spre nori.
În mintea sa, tu eşti departe.Deşi prin umbre vă vedeţi,Ele sunt atît de deşarteVoi transformându-vă iar în asceţi.
