Tot acolo, la Duruitoarea Veche. De astă dată îți propun niște momente pe care eu, unul, le consider irepetabile. Stâncile stau locului, de mii și mii de ani. Ulițe pustiite. Case așijderea. Iar în cimitir e parcă mai multă gălăgie decât în sat. Voi reveni la Duruitoarea Veche, poate într-o zi însorită…
