Intr-o discutie cu un amic, am atins putin subiectul singuratatii.
O fi ea un neajuns? O lipsa de ceva?
”Orice singuratate-i un pacat. Asa graieste turma”.
Ne-am deprins sa acceptam, ca parerile altora conteaza.Astfel ne influientam insine automat, fara a ne da seama ca lucrurile sunt altfel. Sa fii singur, nu inseamna ca esti inconjurat numai de probleme, neajunsuri, neimpliniri, decat cei care sunt in cuplu. De ce nu incercam sa vedem , ca cei din cuplu sau casatoriti sunt ”mai agravati” in responsabilitati, atitudini, sex, bani, compromisuri, etc.
Evident, si cei care sunt singuri si cei care sunt in cuplu, isi au plusurile si minusurile lor .Toate astea nu trebuie sa le gasim ca ceva grav. Insa cei care sunt singuri nu trebuie sa hiperbolizeze si sa tinda sa dezvolte siguratatea ca un defect . Sa-si creeze simtul de a fi inadecvat in fata prietenilor, cunoscutilor, chiar si celor din familie.
Cred ca presiunea asta trebuie depasita, prin a face ceea ce i-ar relaxa, dishiba, sa-si faca ceva special in fiece zi.Trebuie sa se concentreze pe ceea ce au, si ca viata de single, nu e cea mai devastatoare. Sa lase trecutul in urma, sa indeparteze resentimentele .
A fi singur ai toata posibilitatea de a fi liber si a avea timpul drept prietenul tau. Atit ca trebuie sa-l umpli fara limita. Pentru ca poti fi fericit, cu sau fara un partener.
Filed under: autenticitatea vietii
