De cel mai înalt braţ al plopului se desprinde galben o frunză. Şi deşi căderea ei pare o mică nenorocire, o mică moarte..pentru ea, acest sejur ar putea fi cel mai pasional episod...Pentru ea care nu a cunoscut decît un ram, decît o umbră, decît acelaşi răsărit şi tristeţea aceluiaşi apus..pentru mica de ea care nu s-a aventurat în viaţa ei estivă spre nicio destinaţie, care nu a cunoscut niciun risc decît freamătul vîntului sau clipocitul ploii...pentru ea această cădere ar putea fi o înălţare, cînd dusă de vînt ar cuprinde văzduhul pe suprafaţa ei mică ca în faldurile unei rochii şi lăsîndu-se în grija vîntului precum în braţele unui iubit, l-ar urma ... şi în căderea ei ar atinge oamenii ce se mişcă, clădirile amorţite, băncile reci, pămîntul înfrigurat...
Moartea e un final pentru toate frunzele..de asta zburaţi...
