dindina.eu
Dindina.eu are un articol care merită de citit. Adică mai multe, dar aici mă refer la unul – Fata tatei patrioaie.
A fost omul prin multe locuri şi activităţi, ţin minte relatările ei de la faţa locului din timpul catastrofei din Japonia din martie 2011. Acum ne spune:
…pentru că nu trebuia să vin acasă, nu trebuia să mă gândesc la ţara asta, aşa cum ea nu se gândeşte la mine…
Mulţi spun patriotism. Dar câţi oameni au meditat la modul obiectiv, critic, ce-i asta patriotism? Ce beneficii are omul şi ce beneficii are ţara/pământul lui de la manifestarea patriotismului, aşa cum ne este servit nouă, începând de la ora clasei şi terminând cu mass media? Şi nu cumva noţiunea de patriotism şi-o “acordă” fiecare cu nişte criterii aparte, greu de a le pune întrun coş?
Care este diferenţa dintre un patriot care se angajează la stat cu o leafă mică şi un ne-patriot care îl trimite în mă-sa pe angajatorul ce-i dă o leafă care nu-i permite lui şi familiei lui să supravieţuiască? Practic patriotul este pus să degradeze.
Cine a mai ajuns la concluzia că operăm cu o noţiune socială falsă, care nu aduce beneficiu omului şi ţării/pământului lui? Cred că acum nu mai este epoca feudalismului când lumii îi era inoculată noţiunea de religie fără crâcneală şi iubire de ţară fără crâcneală. Pentru a ţine masele în frâu. Ultimii care mai reuşesc asta sunt dezaxaţi alde Stalin şi ştim cu ce s-a termină pentru omul ordinar, destul de patriot, dealtfel. Patriotismul, aşa cum îl ştim şi-l aşteptăm noi să funcţioneze, poate fi eficient doar întro combinaţie 50/50 cu o dictatură.
Şi acum încurajarea 
Nu eşti patrioaie, eşti întro anumită etapă a cântăririi vieţii. Cunosc această stare pe care am trecut-o cu mulţi ani în umră. Acum altceva – sunt decis să nu plec de aici. Şi mai sunt de ăştea. Cu toate acestea nu mă aflu în Moldova din patriotism. Rămas aici, pun gândul şi grija la ai mei pe primul plan, satisfacţia de la viaţa mea pe primul plan, de la prieteni. Apoi, dacă îmi mai rămâne loc pot să mă mai gândesc la “ţară”.
Poziţia asta mă face om integru în trăiri şi refelcţii, în acţiuni. Regret fiecare plecare a unui prieten, rudă, bun cunoscut. Dar nu din cauza că ar suferi ţara de la asta, ci de la faptul că, posibil, asta ar duce cumva la faptul că eu le voi duce lipsa, eu voi putea face mai puţin fără ei.
Cred că noi omitem din noţiunea de patriotism cea mai importantă componentă – viaţa proprie a patriotului. Oare ce, până la urmă, urmăreşte patriotismul? Nu urmăreşte cumva un pământ bogat, unde oamenii trăiesc fericit? Apoi de ce omul trebuie să ajunţă la asta pe cea mai lungă şi imposibilă cale? Cui îi este convenabil asta?
0