Am tot amînat să scriu despre ea. Deși ocupă cam tot spațiul meu acum. Toamna. Mai tristă de cît cea care a trecut. Am uitat să o întîlnesc fiind prea preocupată de stările interioare și exteorizări false zilnice. Dar a venit. Azi am călcat pe betonul acoperit cu frunze și prima dată, după mulți ani, am observat ca nu vreau să fug printre ele ca să foșnească ca atunci, în copilărie. Le vroiam acolo, sub picioare, la locul lor, ca decor. Totul e atît de realtiv. Și repetitiv. Doar că se schimbă nu doar toamnele, se schimbă oamenii, se schimbă gîndurile, ne schimbăm noi. я стала старше на жизнь,наверно, нужно учесть… Ca nici o data vreau să lăs toamna asta în urmă. Vreau fulgi. Vreau miracole. Vreau decembrie cu o plapumă caldă, carte bună și ceai gustos. Vreau ca totul să fie nou. Vreau decembrie.
