Un film bun. Gustos chiar. Vroiam să îl văd cam de 4 ani, de cînd am citit o recenzie foarte promițătoare despre el. Dar tot revenind la acest gînd, îl lăsam de fiecare dată la lista ”must” și porneam să privesc alt ceva. Azi, grație facebookului și a muzicii bune puse de oameni buni acolo mi-am amintit de el. Film șic, poate și ușor șoc 
. Are totul în el. Naivitate feminină, multă, frumoasă, absurd de încîntătoare, cea din care trebuie să lase bărbaților dorința de a strînge în brațe și de a începe a minți frumos. Este și un el. El care aduce drept dar visuri. Ea care începe să aibă așteptări. El care nu i le satisface. Aproape pînă cînd ea nu mai cere. Jocuri nebune. Ea folosită ca țintă. El piezînd încearca să ocheasca pe altcineva, reușind să lese doar roșu pe alb. Risc. Adrenalină. Circ. Placere și frică. Speranațele femeilor. Autosugestia ca mod de a acapara tot. Telepatia ce apare dintre el și ea. Pierderi. Regăsire. Gînduri deștepte demne de a fi înscrise undeva pe o foie pusă în colțul spre care îți îndrepți privirea cînd deschizi ochii dimineața. Scene frumoase. Atăt de frumoase că pui uneori pauză să vezi frînturi din ele ca pe niște poze. Un film pe alocuri deștept, pe alocuri frumos, pe alocuri nebun, dar nicînd plictisitor. 90 de minute de metafore.
Fiindcă celelalte 90 pe care le aveam de mulă înscrise la lista de mici satisfacții primite cu ochii țintiți spre monitor aduc în ultima vreme doar dezamagiri.
