”… ai ei nu au avut habar….

….cat de sus poate ea sa sara…” Am parafrazat putin versurile hitului, referindu-ma la o situatie a unei fete. Intr-adevar in viata ei a ”sarit” sus.
Este vorba despre o fata cu cativa ani mai mare decat mine, care traia peste drum de casa parinteasca. Mereu , mai ales serile ieseam in drum si ne jucam.Mai avea doua surori,acelea de seama mea, veneau si alte fete din apropiere – si asa faceam o gasca , care petereceam un timp minunat de copil.
Ma intorc la ” ai ei nu au avut habar , ca va sari” fiindca venea dintr-o familie social – vulnerabila, cu multi copii, fara ca parintii sa poata se le dea ” o carte”, o scoala, si nici un ajutor material. Cand a absolvit 8 clase, a plecat in lume. Cred ca a fost plina de noroc. A avut curaj, a avut ambitie, si a vrut sa aiba o viata mult diferita de cea care a avut-o parintii ei, in timpul in care isi va face o familie sa-i ofere copilului ei mai multe lucruri, facilitati si oportunitati de a trai o viata frumoasa. In acelas timp s-au gasit oameni care sa o ajute, sustina. Iar la 20 ani a intilnit barbatul cu care s-a casatorit, a nascut o fetita. Erau o familie fericita cu de toate,chiar de invidiat. Avea-i ce compara intre acele etape ale vietii sale. E succesul ei!
Insa, niciodata nu stim ce rezerveaza viata si unde se poate opri. O boala ce a dat peste ea, i-a spulberat toate asteptarile, toate dorintele de viitor si multe altele. A plecat …, e de necrezut.
Cand omul ajunge in ”floarea” vietii, Ea decide ce sa faca cu tine.
Asa ca, viata trebuie traita, sa nu existam in ea.Sa traim momentul care ne face bucurosi,fericiti, impliniti. Macar cateva zimbete pe zi sa dam.
… niciodata nu stim, cand, unde, cum , se pot opri de-odata spre mirarea altora…