Dacă Maria a avut nevoie de un Mântuitor, nu a fost ea însăşi un mântuitor. Dacă avea nevoie de un Mântuitor, atunci şi ea avea nevoie să fie mântuită, iertată şi răscumpărată. Fapt este că divinitatea Domnului nostru nu a depins de condiţia ca mama Lui să fie o persoană divină. El a fost divin pentru că era singurul Fiu născut al lui Dumnezeu! Divinitatea îi venea de la Tatăl Său ceresc.

Ideea că Maria ar fi fost superioară altor fiinţe umane nu a fost învăţătura lui Isus. Odată cineva I-a menţionat pe mama şi pe fraţii Lui. Isus a întrebat: „Cine este mama Mea? Şi cine sunt fraţii Mei?” Apoi, întinzându-Şi mâna spre discipolii Lui, a spus: „Iată mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine va face voia Tatălui Meu care este în cer, el îmi este frate, şi soră, şi MAMĂ” (Mt.l2:46-50). E limpede, oricine face voia lui Dumnezeu este în acest sens la acelaşi nivel cu Maria!

În fiecare zi, catolicii din întreaga lume recită Ave Maria şi alte rugăciuni adresate Mariei. Înmulţind numărul acestor rugăciuni cu nu mărul catolicilor ce le recită, cineva a estimat că Maria ar trebui să as-culte 46.296 de cereri pe secundă! Evident că nimeni nu poate face aceasta decât Dumnezeu însuşi. Cu toate acestea, catolicii cred că Maria aude toate aceste rugăciuni; astfel că, în mod necesar, trebuie să o înalţe la un nivel divin – fie că e scriptural, fie că nu!

În încercarea de a justifica această preamărire, unii au citat cuvintele pe care le-a spus Gabriel Mariei: „Binecuvântată eşti tu printre femei” (Lc.l:28). Faptul că Maria a fost „binecuvântată între femei” nu poate face din ea o persoană divină, pentru că multe secole înainte de aceasta, o binecuvântare similară a fost pronunţată faţă de lael, despre care s-a spus: „Binecuvântată peste femei va fi  Iael,  soţia  lui  Heber chenitul…” (Jud.5:24).

Înainte de ziua Cincizecimii, Maria, împreună cu ceilalţi discipoli, s-au adunat în   aşteptarea promisiunii Duhului  Sfânt.  Citim că apostolii „au continuat toţi într-un gând în rugăciune şi cerere, cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui” (Fap.l:14).

Ilustraţia de mai sus (aşa cum apare în Official Baltimore Catechism 5) este tipică pentru ideile catolice despre Maria. Se încearcă să i se acorde Mariei o poziţie centrală. Discipolii însă, în acea împrejurare, nu se uitau la Maria. Ei îşi aveau aţintită privirea spre CRISTOS Cel înviat şi înălţat, care să toarne peste ei darul Duhului Sfânt. În desen, Duhul Sfânt (în chip de porumbel) pluteşte deasupra Mariei! În ce priveşte relatarea Scripturii, însă, Singurul peste care Duhul S-a coborât în chip de porumbel a fost Isus Însuşi – nu mama Lui!

Pe de altă parte, zeiţa fecioară păgână, cu numele de Iuno, a fost deseori reprezentată cu un porumbel pe cap, după cum era şi Astarteea, Cibele şi Isis!

Alte încercări de a o glorifica pe Maria pot fi văzute în doctrina romano-catolică a virginităţii perpetue. Aceasta este învăţătura prin care se spune că Maria a rămas fecioară până la sfârşitul vieţii ei. Dar, aşa cum explică The Encyclopedia Britannica, doctrina virginităţii perpetue a Mariei n-a apărut decât cam la vreo trei sute de ani după înălţarea lui Cristos. Această fabuloasă calitate n-a câştigat recunoaşterea oficială a Romei decât la conciliul din Calcedon în anul 451.

Ralph Eduard Woodrow