S-a făcut târgul politic. Democraţii îşi păstrează deocamdată procurorul general şi controlul asupra unei instituţii vitale pentru producerea practică a reformelor pe multe dimensiuni semnificative în dialogul cu UE. Liberal-democraţii reuşesc să introducă pe agendă alegerea preşedintelui, prin care vor să apropie deznodomântul crizei politice, conştientizând pe deplin spectrul riscurilor aferente lui. Liberalii sunt şi mai mult marginalizaţi, iar comuniştii se apropie cu pas galopant de alegerile anticipate, deoarece candidatul lor (Zinaida Greceanîi) contrastează  în continuare cu cerinţele impuse anterior de componentele AIE-2.

Fără îndoială, stabilirea zilei alegerii preşedintelui survine după intervenţia actorilor europeni, în persoana preşedintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek şi cea a negociatorului-şef, Miroslav Lajcak, care coordonează negocierile privind Acordul de Asociere între R.Moldova şi Uniunea Europeană. Disfuncţiile Alianţei de guvernare provin din perpetuarea crizei politice, cel puţin în viziunea europenilor, de aceea, salvarea AIE-2 şi menţinerea cursului de apropiere de UE este văzută de aceştia prin nominalizarea şefului de stat.

Moldova şi pericolul unor “înclinaţii georgiano-ucrainene“

Spre deosebire, de politicienii moldoveni, cancelariile europene anticipează că alegerile anticipate în contextul naţional şi regional prezent le sunt la îndemână comuniştilor, care pot repeta scenariul ucrainean. Totodată, Bruxellul şi statele membre pro-Estice sunt îngrijorate ca R.Moldova să nu păşească pe “calea georgiană”, unde coaliţia pro-occidentală s-a destrămat din cauza monopolizării forţată a puterii de mâina lui Saakaşvili, care a beneficiat de indulgenţa europenilor clădind o democraţie cu înclinaţii autoritare vădite. De fapt, susţinătorii extinderii UE spre Est vor să împiedice transpunerea în R.Moldova a unor realităţi similare cu cele din Ucraina sau Georgia, unde democraţia cunoaşte regrese semnificative.

Principiile europene şi metehnele moldoveneşti

Dialogul politic şi standardele democratice prezintă substratul esenţial pentru finalizarea negocierilor care să materializeze Acordul de Asociere UE-RM. Amânarea alegerii preşedintelui şi ciocnirile endogene din Alianţă generează devieri de la aceste puncte de reper euroconforme, Chişinăul dezvoltând retorici distincte în dialogul cu UE în funcţie de fiecare formaţiune politică aflată la putere. Au putut fi observate încercări ale liderilor politici moldoveni de  a manipula şi a folosi interacţiunile cu oficialităţile europene pentru a se poziţiona mai comod în raport cu partenerii din AIE-2, trataţi prin prisma relaţiilor de rivalitate.

Faţă de anii precedenţi, nu comuniştii şi pericolul revenirii lor stau la baza “betonului” coaliţiei de guvernarea, ci încercare de a obţine cât mai multe pârghii de manipulare pentru a supravieţui până la următorul ciclu electoral, ruinând şi acaparând părţi  ale electoratului partidului partener.

Soluţia -  “varianta comunistă”

Problema procurorului general va expira îndată după 18 noiembrie când este preconizată alegerea preşedintelui.  Chiar dacă Lupu nu mai pretinde la această funcţie, rezultatul alegerilor este incert. Totodată, dacă iniţiativa falimentează sub incidenţa anticipatelor cade întregul cabinet de miniştri, inclusiv şi mandatul procurorului general. Astfel, toate eforturile vor fi concentrate pe identificarea unei candidaturi valide pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al ţării.

Dacă coaliţia liberal-democrată vrea să evite cu adevărat aniticipatele, şi au acordul tacit al europenilor în acest sens, atunci va trebui să opteze pentru candidatul comunist. Tactica dată se poate încununa cu succes, cu condiţia convingerii democraţilor să agreeze “varianta comunistă” şi să-i converteasă  în paralel pe liberali. În acest fel, se va reuşi păstrarea aparenţei că  AIE-2 rămâne un proiect politic viabil şi acceptabil pentru electorat, fiind protejată dinamica integrării europene a R.Moldova atât de importantă pentru justificarea implicaţiilor europene pentru implementarea “cazului  de succces” din Parteneriatul Estic, atribuit cu exces de zel R. Moldova după plecarea temporară a comuniştilor.


Filed under: moldova, UE şi RM