Studiul doamnei Nelly Ţurcan “Criza serialelor şi accesul la resursele informaţionale ştiinţifice din bibliotecile Republicii Moldova”, publicat în numărul 3, 2011 al Revistei de biblioteconomie şi ştiinţe ale informării, BiblioPolis, editată de Biblioteca Municipală “B.P.Hasdeu”, scoate în relief o problemă foarte importantă şi actuală şi anume accesibilitatea informaţiei ştiinţifice pentru mediul academic din Republica Moldova.
În condiţiile creşterii, pe de o parte, a producţiei şi cererii pentru informaţia ştiinţifică şi efectele crizelor politice şi economice, pe de altă parte, majoritatea bibliotecilor sunt nevoite să-şi restrângă şi să-şi reducă cheltuielile pentru achiziţia publicaţiilor seriale. Costurile excesive ale abonamentelor pentru revistele ştiinţifice a constrâns bibliotecile să renunţe, în ultimii ani, la un şir de reviste ştiinţifice.
Participanţii la sondajul sociologic care stă la baza studiului consideră “că este necesar de a coopera şi de a coordona procesul de abonare, cel puţin la nivelul bibliotecilor universitare”. Aceştea consideră că “ar fi binevenit un e-catalog cumulativ privind revistele ştiinţifice abonate”.
Cert este că informaţia ştiinţifică şi comunicarea ei mediului academic din ţară este prea importantă ca să nu pună pe gânduri serioase instituţiile responsabile, iar o rezolvare a acestei situaţii se impune de mai multă vreme. Argumentul că accesul deschis la informaţia ştiinţifică ar putea fi o rezolvare nu cântăreşte prea mult pentru cei care cunosc faptul că informaţia ştiinţifică cu adevarat valoroasă nu poate fi accesată gratuit. În aceste condiţii unica soluţie este reanimarea tendinţelor de cooperare.
Asocierea bibliotecilor pentru partajarea sau folosirea în comun a resurselor, pentru efectuarea unor operaţii, de cele mai multe ori financiare nu este o noutate pentru lumea bibliotecară. Articolul Bibliotecile nu mor, bibliotecile evoluează http://clubbib.wordpress.com/2011/10/07/bibliotecile-nu-mor-bibliotecile-evolueaza demonstrează căt de inventive pot fi bibliotecile când în joc sunt interesele utilizatorilor.
În SUA, Anglia şi Germania au fost elaborate planuri de achiziţii comune încă din anul 1945. În anul 1949 în R.F.G a fost elabrat un proiect de achiziţii de lucrări pe mari domenii prin care se repartizau achiziţiile specifice între 25 de biblioteci universitare şi tehnice.
Bibliotecile naţionale şi cele universitare din Suedia, Norvegia, Danemarca şi Finlanda au adoptat în anul 1956 planul “Scandia”. Au fost partajate achiziţiile pe “discipline periferice” adică pe specialităţile puţin studiate şi în limbi rare. Bibliotecile participante cumpără toate publicaţiile pe disciplinile care le sunt atribuite.
În Regatul Unit “Inter Regional Coverage Scheme” aspira în anul 1959 la repartizarea pe regiuni a achiziţionării întregii producţii inventariate de către British National Bibliographi şi “Background Material Schema”, încercând să protejeze literatura editată până la 1800.
În SUA a existat planul Farmington care reunea 65 de biblioteci pentru achiziţionarea ansamblului literaturii străine. După eşecul acestui plan, în anul 1975 patru mari biblioteci: Harvard, Yale, Columbia şi Biblioteca Pubică New York au creat “Research Library Group” cu triplă ambiţie: repartizarea achiziţiilor străine în funcţie de o împărţire geografică, stabilirea responsabilităţilor pentru achiziţia documentelor costisitoare, garantarea unui exemplar de periodice destinat păstrării. Dacă vă amintiţi două dintre aceste biblioteci şi anume Biblioteca Universitară Harvard şi Biblioteca Publică New York au fost şi la baza Proiectului GooglePrint, lansat la 14 decembrie 2004, prin care Google intenţiona să digitizeze, la o primă etapă, 15 milioane de lucrări din patru biblioteci universitare şi Biblioteca Publică New York, toate din spaţiul vorbitor de limbă engleză. Proiectul avea să fie un prim imbold şi pentru Biblioteca Europeană.
Acţiunea de cooperare nu se poate dezvolta eficient fără ca o autoritate centrală să-i asigure coordonarea. În condiţiile Republicii Moldova, autoritatea centrală care să asigure coordonarea şi care să elaboreze instrumentele necesare ar putea fi Consiliul Biblioteconomic Naţional, una din sarcinile căruia este coordonarea şi cooperarea activităţii bibliotecilor de toate tipurile.
Vera Osoianu
Filed under: biblioteci
