Moldovenii sunt nişte oameni extrem de sentimentali. Nu temperamentali ca spaniolii, nu vulcanici ca italienii, nu invazivi ca fraţii români - pur şi simplu sentimentali. De aceea suntem buni dansatori, cântăreţi, artişti, dar proşti organizatori, manageri şi… politicieni. Ce ar fi să ne lipsim un pic de sentimentalismul nostru moldovenesc şi să judecăm rece situaţia fierbinte care încinge politichia de la Chişinău. Iar situaţia este următoarea: Filat se întovărăşeşte cu comuniştii, bagă celelalte două partiduţe din AIE în opoziţie, dar reuşeşte “să facă curat” în structurile de drept ale Moldovei. Sentimentalismul nostru latin şi moldovenesc iscă un strigăt sau chiar urlet în gâtlej: nuuuuuu! Nu se poate aşa ceva. Trădare, trădare şi încă o dată trădare. Constantin Tănase este exponentul perfect al acestui tip de atitudine: “Filat a trădat alegătorii, membrii propriului partid şi partenerii din alianţă”. Din punct de vedere al sufletului - aşa este. Filat face pact cu diavolul roşu, deci merită bătut cu pietre în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Strigăte de acest tip vor mai fi, cu siguranţă.
-
Ei, dar ne întrebam mai sus dacă putem să gândim rece această situaţie explozivă. Să încercăm. Crimele, atacurile financiare asupra băncilor şi întreprinderilor se succed cu repeziciune, iar structurile de drept moldoveneşti privesc la asta parcă anesteziate. Aşadar, criminalii nu sunt prinşi. Liberi rămân şi cei care se află în spatele atacurilor raider. Nemulţumirea populaţiei creşte. Când procuratura, SIS, poliţia şi ce organe or mai fi nu fac nimic, lucrurile trebuie schimbate în vreun fel. Nu-i aşa? Este evident, peştele de la cap se împute. Deci să tăiem capete şi să le înlocuim. Bine, dar cum? Dacă schimbi incompetenţii de la SIS, poliţie, procuratură se supără partenerii de coaliţie. Căci aşa e în Moldova, sunt oamenii noştri, cumătri, cumnaţi sau nepoţi. Nu-l poţi da jos pe unul căci se supără alţii o sută. Şi dacă cineva vorbeşte despre corupţie, incompetenţă, interese de gaşcă, altcineva înţelege trădare, distrugerea alianţei. Cineva schimbă placa: dragilor, vă dăm temă pe acasă, luaţi-vă băieţii voştri incompetenţi şi să-i daţi jos cu mâinile voastre. Atunci, altcineva înţelege că i se dă ordin cum să-şi administreze nepoţii, cumnaţii, cumătrii şi… iarăşi se supără.
-
Ce facem în aceste condiţii? Păstrăm o alianţă sau rezolvăm o problemă gravă, care pune sub semnul întrebării statul de drept? Personal, votez pentru schimbarea lichelelor, care au permis criminalilor financiari şi nu numai să se simtă ca peştele în apă în Moldovioară. Oricum sunt dezamăgit şi de PL, şi de PDLM. Iar de PD nu mai zic nimic, ăştia sunt nişte oportunişti. De votat nu mai votez, de susţinut nu mai am pe cine susţine. Nici nu mai contează dacă roşii revin sau nu la putere. Contează că m-am săturat de omoruri şi alte tâmpenii criminale. Dacă Filat reuşeşte să facă ceva, fie ajutat de comunişti, fie distrugând AIE - să o facă. Barem o mică bucurie într-un noian de nemulţumiri. Sincer, ce mi-e Lupu preşedinte, ce mi-e Plahotniuc, ce mi-e Ghimpu sau Filat, tot un drac. În ceea ce mă priveşte au coborât până pe aceeaşi treaptă cu comuniştii: hrăpăreţi, nesimţiţi, şi, cel mai rău, nepăsători faţă de problemele oamenilor. Dar mai e ceva. Credeţi că Filat a luat de unul singur decizia de a înfrunta AIE, de a negocia cu comuniştii? “Partenerii noştri vestici” cu siguranţă i-au dat verde. Aşadar, trădare să fie, dar… oare le mai pasă oamenilor când văd mizeria care îi înconjoară?