Astăzi nu am ieșit din casă. Am hotărît să petrec ziua cu ceai, cafea, muzica bună, două plapume (cine știe cînd dau căldura?), filme. Lenevește Dana într-un cuvînt. Știu, e hramul, sau Ziua Orașului, mare prilej de beție, dar cred că viza mea de reședință servește drept scuză că nu o să mă îmbăt cu Chișinau în centrul Chișinăului 
. În zilele astea în care stau toată ziua degeaba și vorbesc doar în chaturi și de cîteva ori la telefon eu am tendința stranie și deplasată să mă gindesc la chestiuțe importante, de genul valorilor umane, a tendințelor, viciilor, stereotipurilor… Fac analize, concluzii, deduc idei pe care ulterior vreau să le aplic, într-un cuvînt în lipsă de ocupație mă gîndesc la tot soiul de prostii care complică viața mea și așa suficient de încurcată.
În timpul cît așteptam să fiarba apa din ceainic, stînd cu cănuta în mînă și tremurînd marunțel mi-am adus aminte de un fost iubit al unei prietene de-ale mele (sună straniu, dar mintea feminina face uneori așa asociații încît ramîn pînă și eu uimită) pe care eu nu numai că îl urăsc din solidaritate feminină (Da! există!) dar am și un soi de antipatie față de el pentru că mereu s-a comportat absolut inadecvat( a surprins pe vreo femeie ultima parte a frazei?). Păi iată. După o criză de androbie mixată cu milă față de biata fată care a dat iarasi peste un bou, mi-a venit în minte că poate acel bou poate fi nu chiar bou, poate e drăguț cu prietenii lui, poate colecționează timbre, sau plînge la filme….adică poate că într-un univers paralel în care ea nu exista el e Om . Doar mi-am creat o atitudine după spusele ei, subiective (care obiectivitate de la o femeie suferindă?). Și mi-am adus aminte de un exercițiu făcute printr-a șasea la psihologie. Atunci, profesoara ne-a citit o secvență în care se descria o locuitoare a unei localități în aluri negative, și ne-a pus să o desenăm,după ce am desenat o hidoșie de om ne-a citit textul pîna la urmă și am aflat că de fapt descrierea era făcută de o locuitoare a unei localități concurente cu prima. Iată așa am primit o lecție de viața destul de importantă. Că nu se poate de făcut concluzii despre un om din spusele unui singur om, fiindca acestea pot fi eronate. Trebuie de ascultat cel puțin doi oameni sau de îl cunoscut personal. Fiindcă, de fapt, oamenii nu merită să fie judecați, iar dacă o tot facem trebuie să știm sigur pentru ce anume. Și poate toți oamenii pe care din bîrfe, vorbe sau din propriul meu snobism nu vreau să îi primesc în viața mea sau să îi înțeleg sunt diferiți de imaginea urătă creată de mine.
P.S. Tipul e chiar bou, oamenii așa nu se comportă așa că continui să îl urăsc, ca și pe restul boilor pe care îi cunosc.
