Anul utilizatorului, declarat la reuniunea CoDiBiP 2010 ca prioritate pentru activitatea bibliotecilor publice în anul  2011,  este o posibilitate în plus de a revizui şi diversifica serviciile oferite tradiţional, precum şi de a crea, testa şi dezvolta servicii noi, axate pe necesităţile în continuă schimbare ale utilizatorilor.

Recent am depistat în internet  un articol despre viitorul bibliotecilor care nu poate să nu-ţi oprească privirea şi să te  intrige chiar de la citirea titlului Libraries Become Centers for Sharing, semnat de  Cat Jonson (http://www.shareable.net/blog/libraries-become-centers-for-sharing ).

În traducere ar suna cam aşa  “Bibliotecile devin centre pentru  folosirea în comun a diverselor resurse şi obiecte” (nu doar a cărţilor, revistelor, CD-urilor DVD-urilor etc). Jenica Bejan, căreia i-am solicitat părerea ,  a tradus “Bibliotecile devin centre de schimb şi împrumut de diverse obiecte, nu doar de cărti, reviste, CD-uri, DVD-uri si alte documente”.

Ideea de folosire în comun a resurselor nu este nouă pentru biblioteci, aceasta este de fapt raţiunea de existenţă a bibliotecii publice, dar pană acum subiectul „folosirii în comun”  prin împrumut la domiciliu, în sălile de lectură etc îl constituiau achiziţiile tradiţionale ale bibliotecii: cărtile, revistele, CD-urile, DVD-urile, etc,  ca regulă procurate din fondurile financiare ale bibliotecii.

Cu ani în urmă când bibliotecile publice din ţară se confruntau cu probleme mari  la capitolul achiziţia periodicelor (dar putea fi vorba şi de substratul politic al unor periodice  anume) într-o deplasare la Biblioteca Raională Briceni colegele de acolo mi-au arătat  colecţia ziarului  Literatura şi Arta adunată cu eforturile comune ale cititorilor. Cei care abonau acasă ziarul după ce îl citeau îl donau bibliotecii pentru a putea fi citit şi de alţi cititori.

Este cunoscut faptul că bibliotecile din SUA sunt renumite prin gama deosebit de largă de servicii pentru public şi prin eforturile de diversificare a serviciilor în corespundere cu necesităţile utilizatorilor, evoluţiile socio-culturale, tendinţele de modernizare a tehnologiilor, etc. Pentru a umple golurile ce se formează în urma acoperirii funcţiei de centru informaţional, în mare parte, de către alţi promotori de informaţii, bibliotecile dezvoltă produse şi servicii care să atragă, să uimească, să intrige membrii comunităţii şi să-i motiveze să vină la biblioteci. Aşa au apărut serviciile pentru copiii mici, cu tot felul de jucării, unde părinţii pot lăsa copiii pentru o perioadă de timp, sau pot împrumuta  jucăriile la domiciliu, serviciile pentru elevi, unde aceştea pot veni să-şi facă lecţiile ajutaţi de bibliotecar, serviciile pentru persoane dezavantajate social cu diverse oferte pentru aceştea, împrumutul la domiciliu a obiectelor de artă,  şi multe alte servicii pe care unii bibliotecari le  acceptă imediat alţii au reţineri inerente perioadei de început, dar le acceptă până la urmă.

Articolul  menţionat mai sus oglindeşte experienţa unor biblioteci  de a oferi  clienţilor servicii care l-a prima vedere n-ar avea prea mari tangenţe cu activitatea nemijlocită a bibliotecii. Reţeaua de biblioteci publice din Oakland, SUA a creat o filială de unde utilizatorii pot împrumuta  seturi de şahmate, scări, ferestrăie, sfredele, detectoare de voltaj, precum şi sute de alte instrumente casnice. De obicei, se împrumută la domiciliu  nu mai mult de  8 instrumente pe o perioadă de trei zile. Această idee s-a născut după cutremurul din 1989  şi incendiile din 1991 când membrii comunităţii au avut nevoie de ajutor să-şi repare casele sau să construiască altele noi şi a fost perceput ca exemplu de cum evoluează bibliotecile pentru a fi în pas cu necesităţile membrilor comunităţii.

În prima lună după creare, biblioteca a împrumutat 51 de instrumente, acum împrumută aproximativ 4000 de instrumente pe lună. Membrii comunităţii cred în aceste structuri şi investesc în menţinerea lor. Există biblioteci care împrumută unelte de pescuit, detectoare portabile a fumului, tigăi de copt, etc. Colecţiile variază în dependenţă de donaţii şi interesul comunitar. Bibliotecarii argumentează necesitatea acestor  servicii prin faptul că nu fiecare cetăţean are nevoie ca să ţină acasă   instrumentele, care-i pot fi necesar doar o singură dată. Această rezolvare are sens atât din punct de vedere financiar, cât şi ecologic şi mai ales ca rezolvare a problemei, privind spaţiile de păstrare.

Acum mă gândesc, că dacă bibliotecile au început să împrumute cărţile electronice împreună cu cititorul de cărţi gen Kindle sau altă marcă, de ce nu ar împrumuta şi un ghid care să te înveţe  cum să joci şahmate,  împreună su setul de şahmate. Tot aşa şi cu alte instrumente. Dar recunosc că, pentru început,  este cam mult chiar şi pentru înţelegerea mea, care studiez de mai multă vreme evoluţia serviciilor bibliotecare.

Pe acelaşi site sunt  publicate încă două articole relevante, referitoare la viitorul bibliotecii, primul mi-a şi sugerat titlul postării:„Bibliotecile nu mor, bibliotecile evoluează” şi “Bibliotecile înseamnă mai mult decât cărţi: Bibliotecile unesc comunitatea  în timpuri incerte”.

Nu poţi să nu dai dreptate autorilor. Bibliotecile sunt într-o luptă permanentă pentru existenţă. Bibliotecarii  testează servicii noi,  şi-şi asumă responsabilităţi greu de conjugat cu funcţiile tradiţionale ale bibliotecii, greu de acceptat pentru început, dar utile pentru membrii comunităţii, prin contribuţia cărora este  posibilă existenţa  bibliotecii publice,  pentru clienţii pentru care a fost fondată, şi care se plasează tot mai insistent în centrul activităţii bibliotecii. Interesele utilizatorului trebuie să fie forţa motrice care să propulseze activitatea bibliotecii, iar utilizatorul, (clientul, beneficiarul, cititorul etc) întotdeauna are dreptate.

Vera Osoianu


Filed under: servicii pentru utilizatori