În timp ce dis-de-dimineaţă bărbaţii neamului se îndreaptă cu demnitate naţională spre bar, or spre poloboc cu unicul gând “îi de scurs or încă nu? ian să trag o cană, două”, îngânând fără accent uiş a had ă iocolaila, o-laila-o-laila. ol nait li ai,
În timp ce femeile noastre cu versul i uana bi lavd bai iu, geast iu ăn niobadi els, but iu pe buze – spre scos sfecla, cules… continuare