Ceva este al naibii de ciudat la Moldovioara asta a noastră. Ceva este de neînchipuit, de neimaginat, de nebăgat în cadrul unei logice sociale. Şi anume, cum este posibil ca în cea mai săracă ţară din Europa să avem oameni atât de bogaţi?! Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu când mă gândesc la “problema” asta mi se zburleşte părul. De curând, ţărişoara cu cei mai năpăstuiţi oameni din Lumea Veche a fost martora unei nunţi atât de bogate şi luxoase, încât poate rivaliza cu nunta prinţului William din Marea Britanie. Eu am o singură întrebare, de ce? De ce, oameni buni, nu înţeleg bogătaşii din Republic oooof Moldova că este necuviincios să-ţi înşiri luxul în faţa populaţiei nevoiaşe? Este ca şi cum te-ai duce în faţa copiilor înfometaţi din Ghana, ţi-ai unge o felie de pâine cu caviar, ai presăra deasupra aur comestibil şi ai clefăi cu zgomot. Înţelegeţi? Nu este bine, nu este uman. O Moldovioară plină de oameni amărâţi, care nu ştiu ce le vor pun pe masă copchiilor, o ţărişoară plină de cetăţeni, care nu au în minte decât în ce parte a lumii să plece ca să poată trimite bani familiei amărâte, a urmărit fastuosul eveniment exact cum s-ar fi uitat copiii din Ghana la pâine. Pentru că moldovenii, la fel ca şi micuţii înfometaţi, nu vor caviar, nu vor aur alimentar, ci pâine, simpla pâine. Oare are cineva bunul simţ să realizeze că într-o sărăcie de ţară nu ai cum să te fâţâi în rochii de sute de mii de euro, să te plimbi în zeci de limuzine luxoase în văzul tuturor?
-
Auzim în fiecare zi, cutare sau cutare moldovean milionar în euro fie s-a însurat, fie este implicat în nuş’ce activităţi de raiderism, fie a ajuns deputat pe lista unui partid. Mai aflăm că rivalizează la averea deţinută cu cei mai bogaţi şeici din Qatar, cu cei mai mari milionari din Rusia. Par atât de mulţi, atât de bogaţi, încât te întrebi cum se face că trăiesc în cea mai săracă ţară din Europa? Sau, mai curând, cum se face în aceste condiţii că noi suntem cetăţenii celei mai sărace ţări din Europa? Căci, să fie clar, eu nu am o problemă că EI au atât de mulţi bani. Eu am o problemă că NOI nu avem deloc. Mi-e clar, peste tot există lume extrem de bogată. Ştiu însă că în lumea civilizată, normală, societatea are parte şi de o clasă de mijloc. Dacă tot am vorbit de nunta prinţului William. Îi urmăream pe toţi acei gură-cască veniţi să admire “spectacolul de nuntă” de la palat. Cu siguranţă, însă, a doua zi se întorceau la slujbele lor bine plătite, în casele frumoase, la familiile sătule. Moldovenii, în schimb, săracii… Ce să mai zici? Nu ai cum să observi “fineţea” cu care a fost ornamentată sala când te gândeşti: “dar sarmale au fost? De care? Cu carne?” Vă repet, nu sunt rău. Le urez să aibă “casă de piatră”, cum se zice în aceste momente. Totuşi, nu ar fi stricat mai multă bună-cuviinţă în etalarea bogăţiei, a luxului.
-
Acum, despre nuntă. Pentru că, în afară de luxul săritor în ochi, sunt câteva chestii de spus. În primul rând, rochia. Doar asta se duc să vadă oamenii la o nuntă: “cum era îmbrăcată mireasa?” Ei bine, rochia era, nu ştiu cum, prea pufoasă, prea mare, prea văluroasă, prea multe prea-uri. Nu sunt specialist în materie de rochii de mireasă, dar am şi eu gusturi, iar ele îmi şoptesc că această nu era elegantă, ci mai curând scumpă şi kitschoasă. În al doilea rând, invitaţii. Nu mă interesează ruşii plini de aere, care au împânzit centrul Chişinăului. Mă interesează moldovenii noştri, în special, politicienii. Doar la nunţi realizezi cât de cinică şi ipocrită este politichia moldovenească. Cum să crezi că aceşti oameni că sunt cei mai mari duşmani, când îi vezi la aceleaşi nunţi şi sindrofii? Nu sunt decât duşmani de formă, se urăsc doar până la urna de vot… În al patrulea rând, mirii. Se spune despre Jasmin că a fost bătută crunt de soţ. O fi. Ruşii ăştia sunt capabili. Cert este că n-am auzit nimic despre cum a fost pedepsit de autorităţi milionarul bătăuş, fostul soţ al miresei. În schimb, Jasmin a povestit cu lux şi amănunte “prin ce a trecut”. Cu alte cuvinte, a apărut în presă, s-a scris despre ea mult de tot. Se ştie doar, în cazul vedetelor nu există publicitate negativă. Există doar uitare, iar asta e rău. Să revenim la Jasmin. Ulterior s-a măritat, nu a rămas singură. Al doilea soţ, Shor, este şi el milionar în euro. Fără să-mi doresc să fiu răutăcios, o să spun că are lipici la milionari. Apropo de publicitate, aţi văzut cum au ieşit ei, mirii, în faţa Parlamentului? Ea - zâmbitoare, în rochie umflată. El - timid, cu un pas în urmă, într-un costum care părea să-i fie mare. La un moment dat, după ce a salutat ca o prinţesă lumea, Jasmin i-a şoptit ceva la ureche soţului. Abia atunci a ieşit mai mult în lumină şi a făcut din mână. Părerea mea, din nou, fără răutate, putea fi un pic mai exuberant. Rolurile păreau oleacă inversate, mireasa cu iniţiativă, mirele timid ca o mireasă, ca un Shor-icel - dacă mi se permite jocul de cuvinte. Una peste alta, casă de piatră!
-
PS: Apropo, oare nu puteau găsi un alt loc de nuntă? De ce Parlamentul nostru? De ce nu şi-au “unit destinele” în Kremlin, în Casa Albă, în Parlamentul Uniunii Europene? Adică, ce este parlamentul Moldovei (observaţi, l-am scris cu literă mică)? Un loc pentru petreceri şi nunţi. Nu era suficient circul de la şedinţe?