… ajungem in momente cand se pare ca suntem neputinciosi in fata situatiilor iscate. Si cum, o problema nu vine de una singura, asa ne infasuram in mizerabilul stres,in dispozitia pierduta,in somnul nelinistit, etc.
Nu stim,daca abisul asta are josul aproape or cat mai indepartat, insa calea intodeauna e grea si insuportabila.
Pina la urma , aceasta ”cale” implantata in subconstientul nostru, devine ca o ”hrana” pentru lupta cu morile de vant.
De depasit… orizontul nu se vede; de renuntat… ai pierde din increderea in sine ; sa te dai la o parte … ar fi ca esti infantil. Tristetea data, ne paralizeaza sa vedem opusul ei, ne inhibeaza de ”lumina” care ne-ar putea ghida scotindu-ne din declinul ignorant. Ne ratacim si nu avem reziztenta ,decat doar durerea ce ne anestiteaza simturile…
Cum sa ne convertim, sa gasim acea energie, putere, convingere in sine ?, sa trecem de perioada ispititoare ce ne sterilizeaza de frumos si bucurie…
Filed under: autenticitatea vietii
