Lectura la Alegerea Sofiei de William Styron (tradusă în românește, ici cu profunzimi delicioase, colo ca și cum, neglijent, ar fi fost folosit google translate...; vezi construcții aiuristice ca: „frumos de inevitabilă”, „prost de nefericit”). În ciuda acestui amănunt - ce devine nespus de supărător, pe măsură ce înaintăm în carte - în câteva dăți a trebuit chiar să mă opresc din citit, într-atât de gustoasă este! Nu, Styron nu era evreu, dar împărtășește cu scriitorii acestei prolifice și inepuizabile nații sarcasmul nimicitor, umorul, realismul erotic fără perdea. Încărcătura erotică sufocantă. A trebuit, deci, să iau o pauză, să iau distanță, dându-mă câțiva pași înapoi. Să-mi zâmbesc mulțumit.
Să ne încolăcim picioarele în iarbă. Iarba printre degete - câteva fire captive între fiecare două degete. Ultimul degețel rămâne întotdeauna desperecheat. Pe acela în ascundem între buze.Ce s-a întâmplat între voi acolo? Ce rămâne (de) nerostit?
„Psihanalistul meu zicea că omenirea va fi întotdeauna propriul ei dușman, până când nu învață că fiecare ființă omenească are nevoie, enfin, doar de un futai fantastic.” (W.S. - Alegerea Sofiei, în versiunea editurii Adevărul)
Bucălata iese la alunecat cu rolele - nici un sunet pe asfalt, or fi role scumpe, gândesc (vreau și eu!). Să învăț a luneca pe role la 36 ar fi o performanță care m-ar putea îmbuna puțin. Îmi surâde. Îi simt de aici mirosul acru, de necoaptă, intuiesc sudoarea dezinvoltă (pe care o va spăla superficial, acasă) a picioarelor captive în bocancii rolelor.
Pași și zvâcniri, mușchii puși la muncă sub piele. Să scriu niște pagini despre mers, despre umblet, despre a păși. Personajele să nu dobândească chip, fizionomie. Să rămână „figurate” doar la nivelul pulpelor, gambelor, păduri de glezne, una, numai una dintre gleznele ce-l gâtuiau și-i ardeau obrajii - sărutată de el. Pur și simplu capul lui, pe neașteptate, senzația mea de putere, iluzia mea că-l fut, gratificată numaidecât de viitura umedă dintre coapse, mi se aplecă puțin spre glezna vecină (nu știm care: stânga sau dreapta?), tremura și transpira, și mi-o sărută cu un plescăit ventuză apăsând sorbind creând vacuum cu mucoasa răsfrântă a buzelor limba lipită de fluier lăsând o urmă lucioasă de melc de pe vâscozitatea căreia nu de alta dar ca să mă țin de ceva să nu mă scufund înainte de convulsia ultimă nu am reușit să-mi mai desprind ochii. Încheietura din care pornește vânjoasă, ramificată, vascularizată, laba piciorului, osul încheieturii clipind rapid prin piele. Privirea Femeii - mijită, tulburată. El, înăuntru, pompând neobosit, încurajat să vâslească mai departe către excelență atât de mecanica obișnuinței pe care o avea în practicarea acestui sport, cât și - oh, în acest punct dânsul fu cât pe ce să-și rătăcească în mod rușinos stăpânirea de sine, cât pe ce să se fi pierdut de sine și să se prăvălească prematur, de unul singur, în extaz - cât și, așadar, de ineditul voluptății înăbușitoare provocată de postura prăpăstioasă în care Femeia, fără veste și de bunăvoie, complet expusă, o îndrăzneală care o rușina și-o stârnea deopotrivă, îi lua mințile, îl așteptase să vină într-însa. Ne făcurăm toți trei nevăzuți.Textul - sfârșitul (dez)nădăjduit al obsesiei?***
