O întreagă manie, dacă nu chiar boală, a dat în moldoveni: filmatul pe stradă. Oricine are o cameră mică sau un telefon mobil cu cameră încorporată şi ştie să apese pe butonul REC riscă să se îmbolnăvească. Declanşatorul maladiei nu este nimeni altcineva decât poliţistul moldovean cu sau fără burduhan la purtător. Fix ca la căţeii lui Pavlov, moldovenii şi-au creat un reflex condiţionat, ori de câte ori văd un poliţist, ţac, mâna pe mobil şi filmează-l, nene! Evident că pacientul zero, cel de la care a pornit infecţia, este Oleg Brega. Apropo, ştiţi care este coşmarul lui Oleg Brega, să treacă pe lângă el Voronin, să-i arate degetul mijlociu, iar el să nu mai aibă baterie la cameră. E o glumă, desigur.
-
În schimb, moldovenii nu glumesc şi s-au pus serios pe filmat zeci şi zeci de ore de arhivă cu oamenii legii. Cei mai vizaţi sunt poliţiştii rutieri, dar nici ceilalţi nu scapă. Scenariul pare de fiecare dată tras la indigo. Cetăţeanul supărat pe ceva porneşte camera, începe să înregistreze şi i-o bagă - camera, evident - sub nasul reprezentantului legii. Îl întreabă diferite chestii: de la vă rog să vă legitimaţi, până la de ce aţi parcat pe loc interzis? Cum nici poliţistul nu este prea umblat pe la stână, ştie cu ce se mănâncă drepturile omului, aşa că dă-i una peste gioale, peste cameră. Cei mai bine pregătiţi fizic sunt în stare să-i sparga şi camera, şi faţa cutezătorului, dar în cea mai mare parte poliţiştii sunt nişte amărăşteni, care întorc pur şi simplu spatele şi îşi văd de rutina lor miliţienească. Pardon, poliţienească.
-
Acum eu nu zic că este rău sau bine. Nu spun că cei care filmează poliţişti pe stradă îşi exercită drepturile lor constituţionale. Dacă vor să filmeze, de ce nu? Pe mine mă amuză treaba asta, dar nu vreau să i-au partea nimănui. Totuşi, nu pot să nu comentez ceva. Dragi băieţi afectaţi de boala filmatului pe stradă, vă rog să încercaţi acelaşi truc în Statele Unite, în Rusia ori în Uniunea Europeană. Mergeţi la un poliţist băgaţi-o sub nas, click pe butonul REC şi cereţi să se legitimeze. Veţi afla care este gustul asfaltului din ţara respectivă şi cât de dibaci sunt poliţiştii în a pune cătuşe. Veţi spune că poliţiştii ruşi sunt nişte brute, iar ţara numai democratică nu poate fi. Bun, sunt de acord! Dar vă întreb, SUA, UE nu au regime suficient de democratice? Totuşi, poliţiştii din aceste state nu stau la discuţii. Cătuşe, una în coaste şi băgat la răcorică pentru o noapte, două. Unde se rupe logica? O fi mai tolerant, mai democrat, mai înţelegător miliţianul moldovenesc? Nicidecum. Pur şi simplu, poliţistul din ţările cu adevărat civilizate are un statut, un respect pentru uniforma pe care o poartă. Nu acceptă să fie “agresat” şi nu stă mult pe gânduri dacă este cazul să-şi exercite puterea. În acelaşi timp, acelaşi poliţist nu ia mită, sare în ajutor când cineva are nevoie de serviciile sale, este respectuos, vorbeşte bine, cunoaşte legile etc.
-
Nici nu are rost să ne întrebăm cum este văzut poliţistul moldovean. Cunoaşte fiecare şi aş părea redundant. Şi poliţiştii ştiu că noi ştim. Aşa că, atunci când o cameră le apare în faţă, se simt slabi, în văzul tuturor, dezbrăcaţi de toate aroganţele de miliţian cu care îşi acoperă existenţa. Publicitatea le displace, îi striveşte. Nu ar avea nici curaj, nici chef să fie expuşi în oprobiul tuturor. Aşa că preferă să muşte, a se înţelege să lovească, iar apoi să bage coada între picioare şi să plece… Ce este de făcut? De pildă, putem prelua experienţa georgienilor. I-au dat afară pe toţi poliţiştii, i-au angajat pe cei mai tineri şi mai corecţi, le-au mărit salariile şi pedepsele dacă îi prind cu şpagă. Simplu.