Zilele acestea am făcut un reportaj despre noile mall-uri, care urmează să fie deschise în România. Pentru cetăţenii moldoveni o să fac o paranteză. Tema mall-urilor este sensibilă şi nu de puţine ori luată în răspăr de cetăţenii români. “Domnule, ce criză, ce recesiune? Nu vezi că are lumea bani să cumpere prin mall-uri?”, spun românii simpli la orice colţ. E un pic de răutate aici, răutate şi autocritică împotriva apetitului ridicat al românului pentru consum. Această poftă de a-şi umple pungile şi coşurile prin mall-uri este alimentată din lipsurile dinainte de ‘89. Aşadar, au oarecum dreptate: consumul este pe undeva deşănţat. Totuşi, se mai şi exagerează. Pentru că românul cumpără, în principiu, de câţi bani are. Şi se pare că nu duce lipsă de lichidităţi, din moment ce mall-uri se deschid, consumul “se dezgheaţă” după criză. Spre deosebire de majoritatea românilor, eu nu văd în aceasta un lucru neapărat rău. Păi, dacă au oamenii bani şi vor să-i cheltuiască, cine o să-i încurce?

 

Despre moldoveni nu mă lasă inima să spun că nu au bani. În special cei din Chişinău. Căci, la cât de scumpă este capitala Moldovioarei, trebuie să fii milionar ca să rezişti aici. Observ însă un paradox ciudat: dezvoltatorii de mall-uri nu se îngrămădesc la uşa guvernului, a primăriei de Chişinău cu cereri în mână pentru a obţine autorizaţii de funcţionare. Nu mă întrebaţi de ce? Că o fi vorba de corupţie, că de birocraţie excesivă, că de lipsa de interes a oamenilor de afaceri, că toate la un loc… Dumnezeu ştie. Cert este că din “lipsa de interes” s-a născut un fel de monopol greu de suportat. Păi, costă o pereche de cizme în Chişinău cam cât salariul unei secretare din primăria Chişinăului? Este posibil una ca asta?! Îmi spunea un prieten, jurnalist în România, zice: “am vrut să-i cumpăr soţiei o bluziţă, cadou din Republica Moldova. M-au speriat scorurile la care se vindeau. Cred că aveau preţuri duble dacă este să le compar cu cele din România.” Aşa că n-a cumpărat nimic.

 

În schimb, când îmi mai vin musafiri din Moldovioara ştiu sigur că le place prin mall-urile din Bucureşti. Sunt uimiţi de gama diversificată, dar şi de preţurile mult mai omeneşti faţă de cele cu care s-au obişnuit. Deci, nu este posibil ca într-un oraş, care cu siguranţă ajunge la un milion de locuitori, desigur, dacă punem la socoteală şi suburbiile Chişinăului, să existe doar un singur mall! O să-mi spuneţi că mai sunt şi Sun City, şi Gemenii, şi buticurile de firmă de prin centrul oraşului, şi nu mai ştiu ce altele… O să vă răspund, aceste magazine sunt din 1900 toamna şi, practic au creat un fel de monopol, şi-au împărţit piaţa, s-au cartelizat. Dacă mai luăm în considerare că majoritatea au în spate cam aceeaşi oameni de afaceri, zicem cu amărăciune: adio piaţă liberă, adio concurenţă! Bine v-am găsit în capitalism de tip moldovenesc!